După ce terminară antrenamentul, Labă Strălucitoare, Labă de Argint și Labă Întunecată merseră spre granița cu Clanul Apei, sperând că vor obține ceva înformații despre Labă de Tigru și clanul lui. Traversară râul pe un copac căzut, ajungând pe teritoriul Clanului Apei. Nu scoaseră niciun sunet și se ascundeau în tufișuri sau după pietre, nu trebuiau văzuți decât de cei inofensivi. Merseră încet și fără să scoată vreau sunet, evitând o patrulă și 2 ucenici împreună cu mentorii lor. Labă Strălucitoare, ca de obicei, avusese probleme cu camuflarea, stârnise suspiciuni de la patrulă, norocul lor a fost că au reușit să plece repede de acolo, iar dacă nu se grăbeau, ucenicii și mentorii i-ar fi văzut. Se opriră când ajunseră aproape de tabără, așteptând.
După ceva timp, timp ce li se păru o eternitate ucenicilor, văzură un ucenic mai mic ca ei, ce părea speriat ieșind din tabără. Nu părea periculos și era singur, așa că cei 3 și-au zis că trebuie vorbească cu el. Ieșiră din tufișuri, făcundu-l pe micul ucenic să se sperie de-a binelea. Se dădu puțin în spate și se lăsă jos, pe burtă, tremurând. Îl văzură cum își mișcă botul, dar nu scotea niciun sunet din el, era prea înfricoșat, ei știau bine asta, au pățit-o și ei când Labă de Tigru l-a ucis pe fratele lui Labă de Argint, știau cât e de îngrozitor să fi așa speriat, dar mai știau și că nu era așa doar din cauza lor, ceva s-a întâmplat.
-Linișteș-te, nu vrem să-ți facem rău, doar vrem să discutăm! îi zise Labă de Argint micului ucenic.
Acesta rămăsese neclintit, studiindu-i din cap până în picioare pe cei 3 prieteni, ochii lui negri ca cerul nopții, înfricoșați se opriră asupra lui Labă Strălucitoare și spuse, aproape șoptit:
-Fără supărare, dar t-t-t-tu arăți cam c-c-ciudat.
-Știu, i-a răspuns ea zâmbindu-i. Mi s-a spus des! a adăugat ea printre dinți spre fratele său.
Acesta își dădu ochii peste cap și îi spuse micuțului:
-Eu sunt Labă Întunecată, ea e sora mea, Labă Strălucitoare și ea e prietena noastră, Labă de Argint. Toți suntem ucenici ai Clanului Furtunii. Știm că voi aveți o legătură cu Clanul Destinului și vrem să aflăm care, viața noastră și a multor alte pisici depinde de asta. Deci, cum te numești?
-Labă Pământie. răspunse el, părând că i-a mai dispărut din teamă.
-Ce s-a întâmplat intre voi și Clanul Destinului? îl întrebă Labă de Argint
-Acum două săptămâni, Stea Verde a convocat o adunare în care a spus că ne vom uni cu un clan, Clanul Destinului, deși a zis că era încântat, nu părea așa, ba chiar arăta trist și temător, de parcă fusese obligat să facă asta și chiar dacă a zis că vom fi egali, Clanul Destinului pare deasupra noastră, bat ucenicii, puii și uneori chiar războinicii, ori de câte ori au ei chef, nimeni nu poate să li se opună, ne pun să facem tot felul de treburi grele și oribile, mâncăm doar când voi ei, ucenicii sunt numiți doar când decid ei, chiar dacă au mai puțin sau mai mult de șase luni, iar războinici sunt numiți doar cei în care au încredere deplină și cărora li sunt apropiați, iar cei care li se opun sunt exilați, închiși sau chiar omorâți, nu ne lasă să mergem la adunări, ne tratează ca niște scavi! Stea Verde nu a mai ieșit din vizuina lui de când a anunțat că ne vom uni. Știu că într-o zi s-au dus niște războinici cu câțiva de-ai lor să mai aducă câteva pisici de pe teritoriul lor și să mai facă nu știu ce treabă secretă. le zise Labă Pământie pe nerăsuflate.
-Ce mai știi despre ei? Adică.... ăăă.... nu știu cum să zic....... Despre clan în sine? îl întrebă Labă Strălucitoare.
-Păi, e un clan format din pisici vagaboante de pe teritoriul Două-picioare de către Mustață, liderul lor. Ei n-au nicio legătură cu Clanul Stelelor, iar scopul lor e să stăpânească toate clanurile și să-i ucidă pe cei 3 despre care se zice că-i vor distruge. le explică el.
-Aceia suntem noi! spuse Labă Strălucitoare.
-Serios? Păi faceți-o repede, vă rog!
-Încercăm! Dar pentru asta avem nevoie de cât mai multe înformații. Care este...... Labă Întunecată se opri fiindcă văzu războinici și ucenici ai Clanului Apei și pisici din Clanul Destinul ieșind din tabără, apropiindu-se de ei.
Cei 3 s-au ascuns într-un tufiș, luându-l și pe Labă Pământie cu ei, deoarece arăta suspect stând acolo de unul singur. Norocul lor a fost că se grăbeau foarte tare undeva și nu au văzut-o pe Labă Strălucitoare. După ce se asigurară ca au plecat, Labă Întunecată zise din nou:
-Știi care este punctul lor slab?
-Păi, ei nu sunt un clan adevărat. N-au pic de strategie, n-au grade, indiferent că sunt prea mici sau prea bătrâni toți luptă să supraviețuiască, deci n-au nici secunzi. Asta înseamnă că dacă Mustață moare, nu mai au lider și având în vedere că sunt doar o bandă de pisici care ascultă de el, Clanul s-ar destrăma. Singura problemă e că Mustață păre indestructibil, cred că d-asta sunteți voi 3 special, sunteți singurii care îl puteți învinge!
-Posibil..... zise Labă Strălucitoare gânditoare. Știi că ești destul de isteț pentru vârstă ta. Hei, ai vrea să fim prieteni?
-Ăăăă..... Da! De fapt, nu am mai avut niciodată prieteni!
-Ei bine, acum ai 3! îi spuse veselă Labă de Argint.
Mai povestiră toți 4 până începu să apună soarele, îmbărbătându-l pe Labă Pământie. La despărțire, părea mai curajos ca atunci când s-au întâlnit.
-Cred că e mai înțelept să venim noi la tine, suntem mai mulți, mai mari și știm să ne ascundem mai bine, cel puțin în teorie! spuse Labă Strălucitoare râzând.
-Bine! Pa! O să vă anunț dacă mai aflu ceva despre Clanul Destinului! le zise Labă Pământie.
Ceilalți 3 ucenici iși luare și ei rămas bun și plecară spre clanul lor somnoroși.
Când ajunseră aproape de tabără, nu fură întâmpinați de obișnuita liniște a nopții spartă doar de greieri și de vântul care sufla printre crengile copacilor, ci de miorlăituri, sunete de gheare, de mușcături, și de alte sunete groaznice. Când întrară în tabără înlemniră de uimiră și de teamă în același timp.
Hey, v-ați prins ce s-a întâmplat? Dacă da nu spuneți în comentarii, că poate alții nu. Ca de obicei, o să-mi cer scuze pentru greșeli.
