Toți cei 5 ucenici ieșeau din tabără îndreptându-se spre zona de antrenament unde îi așteptau Inimă de Lup și Blană de Tăciune.
-Ați ajuns în sfârșit! îi întâmpină Inimă de Lup zâmbitoare, când ucenici ajunseră în câmpul care pe lângă iarbă mai avea doar câțiva bolovani pe ici, pe colo.
-Să începem odată antrenamentul că ne prinde seara, în ritmul ăsta! zise Blană de Tăciune serios.
El și Inimă de Lup îi conduseră pe ucenici într-un loc al pădurii cu mai multă pradă și mai multe locuri în care să se ascundă.
-Labă de Foc, arată-le și micuților cum se vânează! spuse Blană de Tăciune.
Labă de Foc adulmecă aerul puțin, apoi, după ce și-a ales ținta se duse silențios într-un tufiș și se lăsă jos. Așteptă puțin, apoi sări pe o veveriță și o omorî imediat.
-Bine, îngroap-o aici, o s-o duci bătrânilor! îi zise Blană de Tăciune.
-Wow! spuse Labă de Argint împresionată.
-Super! zise Labă Strălucitoare la fel se împresionată ca prietena sa.
Labă Întunecată nu zise nimic, voia să-și ascundă impresionarea, dar se vedea clar pe chipul său. Nici Labă de Soare nu zise nimic, dar pentru că era deja o obișnuință pentru amândouă.
-Acum tu, Labă de Soare. spuse Inimă de Lup.
Labă de Soare își alese foarte repede ținta. Toți văzură că era o vrabie. Se ascunse după un tufiș, doar că, chiar când să sară călcă pe un băț și vrabia se sperie.
-Of! zise Labă de Soare, nemulțumită.
-Nu-i nimic! A fost bine, dar trebuie să fi mai atentă! îi zise Inimă de Lup, încercând s-o consoleze. Acum încearcă tu, Labă Strălucitoare. Alegi bine ținta, fi silențioasă, atentă, sari pe ea și ucide-o repede!
Labă Strălucitoare adumecă aerul. Stătu mult mai mult ca Labă de Foc și Labă de Soare până să-și aleagă ca țintă un șoarece de câmp. Se duse într-un tufiș foarte apropiat de șoarece. Când să sară, șoarecele o luă la goană.
-Te-a văzut! Fi mai atentă și discretă data viitoare! îi spuse Pănă de Tăciune când îi văzu expresia nedumerită. Rândul tău, Labă de Argint!
Mirosi aerul, stătu foarte puțin înainte să-și aleagă țintă o rândunică. Se furișă grațios într-un tufiș. Se pregătea să sară, dar se puse înapoi nesigură. Așa mai făcu încă o dată și încă o dată. Continuă așa de încă 4 ori, când văzu privirea fulgerătoare a lui Blană de Tăciune decise să sară. Prinse rândunica, dar nu reuși să o ucidă la timp, iar pasărea își luă zborul.
-Bine, bine, dar ucide-o repede, nu trebuie să-ți pară rău pentru ea! Ăsta e cercul vieții, noi îi mâncăm, iar ei mănăncă iarba de pe morminte noastre în care corpurile ni s-au descompus! îi zise Inimă de Lup.
-Bine! aprobă Labă de Argint.
-Hai, Labă Întunecată. spuse Blană de Tăciune.
Labă Întunecată stătu foarte mult până să-și aleagă o țintă pentru că ceilalți speriaseră majoritatea prăzii. Nimeni nu se prinse care era ținta lui. Se ascunse după un copac și sări pe un iepure, se duse un fel de luptă între cei doi și iepurele fugi.
-Trebuie să-ți alegi o țintă mai vulnerabilă! Nu ești destul de mare pentru iepuri. îi zise Blană de Taciune. Haideți să mergem în alt loc, nu cred că mai e pradă pe aici!
Au mers într-un loc aproape de granița cu Clanul Apei. Cei 2 mentori ziceau că e un loc bun pentru că vin multe animale aici ca să se adape. Labă de Foc își găsi repede ținta. Era o rândunică. S-a ascuns după un copac și chiar când era gata să sară rândunica își luă zborul, nu pentru că o văzuse, ci pentru că și-a terminat treaba.
-Fi mai rapidă altădată! îi zise Blană de Tăciune. Hai, Labă de Soare.
Ucenica sări din spatele unui copac pe o veveriță. Aceasta o luă la fugă, dar Labă de Soare nu se lăsă și alergă după ea. Reuși să o prindă până la urmă.
-Bravo! Dar fi mai discretă, nu întotdeauna vei reuși să-ți prinzi prada din urmă. Du-te, Labă Strălucitoare! spuse Inimă de Lup.
Micuța mirosi aerul și de data asta dură mai puțin până să-și aleagă ținta. Voia să vâneze o cioară. Se așeză după o piatră și, când în sfârșit consideră că era momentul potrivit sări pe cioră. Pasărea îi văzu la timp blana strălucitoare și încercă să-și ia zborul, dar ucenica sări după ea și o aduse la pământ unde o ucise băgându-și ghearele în gâtul ei.
-Bravo! Doar ai grijă să îți ascunzi blana mai bine! îi spuse Blană de Tăciune.
Labă Întunecată râse și îi zise șoptit:
-Vezi? Ți-am zis de atâtea ori că blana aia e o povară, ciudato! Poate, o să începi și tu să vezi asta!
-Labă Întunecată! zise Inimă de Lup. Hai, Labă de Argint!
Labă de Argint se ascunse în iarbă după ce își alese repede ca țintă o veveriță. Sări repede pe ea și o ucise cu o viteză atât de mare încât veverița nu-și dădu ce se întâmpla, de data asta avusese mai multă încredere.
-Ăăă...... N-am ce comenta! Bravo! spuse Inimă de Lup. Du-te, Labă Întunecată!
Și de data asta, Labă Întunecată stătu mult să-și aleagă ținta, voia să-și aleagă una bună. Se duse după un bolovan și așteptă extrem de mult până să sară pe un șoarece de câmp. Îl ucise dintr-o mușcătoră la gât, fusese ușoar pentru că șoarecele nu-l văzu.
-Bravo! spuse Blană de Tăciune. Haideți să ne întoarcem, ajunge pentru azi.
Trecuse perioada când soarele fusese sus pe cer când ajunseră în tabără. Primul lucru pe care-l văzură fusese faptul că toate pisicile din tabără și Stea Înflăcărată era acolo. Toți se duseră în mulțime să vadă ce s-a întâmplat. Fuseseră surprinși să vadă că în mijloc era un pisoi de casă roșcat cu dungi negre, cu ochii verzi, de 5 luni. Își dădură seama de asta pentru că purta o zgardă și mirosea ca unul. După câteva minute Stea Înflăcărată se urcă pe piatra mare. Nimeni nu șoptea, ca până acum, toți erau atenți.
-El e Tigruț. E un pisoi de casă, dar după ce eu și Viscol Alb am vorbit cu el a ales să vină cu noi. Va devini ucenic după o lună, când va împlini 6 luni. Vă rog să-l tratați normal! Acum puteți să vă întoarceți la treburile voastre. zise el.
Toate pisicile se împrăștiară. Labă Strălucitoare, Labă de Argint și Labă Întunecată s-au dus din nou la locul acela de la marginea taberei. Cum erau obosiți nu s-au mai jucat, doar au vorbit până seara târziu. În timpul au realizat cât de ciudat era faptul că Labă de Argint reușea să-i țină împreună, având în vedere că se urau foarte mult.
Hey, cum vi s-a părut capitolul? Să știți că voi posta o dată la o zi sau 2, chiar n-am ce face altceva! Îmi cer scuze pentru greșeli, asta sunt eu!
