Când Soarele era sus pe cer, Labă Strălucitoare și fratele său se aflau în vizuina lui Blană Fumurie, lângă Labă de Argint care era cuibărită lângă mama sa. Ei nu fuseseră răniți grav, dar voiau să stea cu prietena lor încă de la ivirea zorilor, când i-au alungat pe războinicii Clanul Apei și al Destinului. Stăteau foarte apropiați unul de altul pentru că erau multe pisici rănite în îngusta vizuină, dar, din fericire nu mai murise nimeni. Blană Dungată urma să fie înmormâtată în seara aceasta, iar apropiații ei vor sta lângă mormânt toată noaptea.
-Vreau și eu să fiu pisică-vraci și să îngrijesc pisicile rănite! spuse Pată Albastră, sora lui Labă de Argint, cuibărită lângă mama sa, urmărind-o fascinată pe Blană Fumurie cum se învârte de colo colo, îngrijind răniții.
-Mi-ar plăcea s-am o ucenică, zise blândă pisica-vraci.
-Eu vreau să fiu războinic, să răzbun pisicile rănite sau chiar moarte. spuse vesel fratele lui Pată Albastră, Piatră.
-Ei, peste două săptămâni veți deveni ucenici și vă veți începe drumul spre împlinirea visurilor voa...... spusele lui Floare Albastră se pierdură în spațiul pentru cei 2 frați, cuvintele lui Pată Gri despre pisici moarte îi loviră puternic în piept, atât de tare încât începură din nou să plângă, iar acum se simțeau pe cu totul altă lume față de cea în care se petreceau lucrurile din jurul lor.
-Hei, nu plângeți, vă rog. Mama voastră e bine acolo sus, privindu-vă cu drag și mândrie și ocrotindu-vă din ceruri, sub forma unei stele. încercă Labă de Argint să-i liniștească când îi văzu plângând.
Aceștia, însă, se comportară de parcă n-ar fi auzit-o și plecară. Prietena lor vru să plece după ei, dar nu reuși să se ridică, iar Blană Fumurie îi spuse să stea locului ca să se vindece și că oricum aveau nevoie de timp și unul de altul, doar unul de altul ca rana lor să se vindece.
Cei 2 frați se plimbau încet prin pădure, încet, fără să-și vorbească, doar plângând în liniște. Erau lângă granița cu Clanul Apei și îl văzură pe Labă Pămâtie venind în fugă spre ei. Se așezară pe malul râului, lipsiți de înteres.
-Of, îmi pare rău! Am fost un prost că nu mi-am dat seama, mai ales că am auzit ceva de un atac, dar nu m-am gândit nicio clipă că...... se scuză Labă Pământie imediat ce ajunse la ei.
După ce văzu chipurile înlăcrimate și nepăsarea prietenilor lui ucenicul maroniu întrebă:
-Ce-ați pățit? Știu că aveți ceva, nu mă mințiți! Dacă e din cauza aia, am zis deja că-mi pare rău!
-Părerile de rău nu ne vor aduce mama înapoi! se răsti Labă Întunecată la el.
Ucenicul o ridică pe sora să și își continuara plimbarea liniștită fără să-i mai arunce măcar o privire prietenului lor care plecă trist înapoi în tabără sa.
Frații nu băgară în seamă pașii și sunetele de crengi rupte din spatele lor până când pisica care făcea acele zgomote le tăie calea.
-Așezați-vă, să discutăm puțin! le spuse Labă de Soare.
Frații ei mai mici se așezara, ascultători.
-Ascultați, știu că sunteți triști, și eu sunt, dar atitudinea asta nu o vor aduce pe mama înapoi și nici nu ne va ajuta cu nimic, înțelegeți? le zise Labă de Soare
Nu spuseră nimic, doar dădură ușor din cap.
-Mințiți! Știu asta! Dar veți înțelege cu timpul, până atunci lăsați atitudinea asta neprietenoasă și posomorâtă, pentru că, cum am spus, nu vă ajută la nimic. Și apropo, ar trebui trebui să-i spuneți lui Stea Înflăcărată despre Clanul Destinului! le mai spuse ea pornind spre tabără.
-Așa vom face, vorbi pentru prima dată în ziua acea, Labă Strălucitoare, ducându-se apoi alături de fratele său după sora lor.
Ajunși în tabără, Labă Strălucitoare și Labă Întunecată merseră direct la Stea Înflăcărată.
-Ai auzit vreodată de Clanul Destinului? îl întrebă Labă Strălucitoare.
-Da, dar sunt curios de unde știți voi de el! le răspunse acesta.
-Avem sursele noastre. Mă rog, trecând la subiect, am vorbit mai ieri cu un ucenic din Clanul Apei și ne-a zis s-au unit cu Clanul Destinului, care îi tratează ca pe niște sclavi și că vor să cucerească toate clanurile, să stăpânească ei pădurea. Și mai zice că noi am putea fi singurii care ar putea să-l ucidă pe liderul lor. îi explică Labă Întunecată.
-Știți, ar putea să aibă dreptate. Există o legendă că șnururile cu gheare pe care le poartă cei din Clanul Destinului le oferă o oarecare protecție, iar protecția e din ce în ce mai mare cu cât mai multe gheare sunt pe șnur. Iar cum liderul are de obicei cele mai multe gheare, nu orice poate să-l ucidă. le povesti liderul.
Labă Strălucitoare își aminti cât de furios fusese războinicul Clanului Destinului care o atacase când Labă de Soare îi rupse șnurul și se gândi că legenda e adevărată.
Veni seara. Seara înmormântării mamei lor. Până atunci Labă Strălucitoare le împărtăși bănuiala ei fratelui și prietenei ei care fuseseră de acord cu ea. Acum frații stăteau în liniște lângă sora lor privind, alături de niște prieteni de-ai lui ei gropa în care se afla trupul neînsuflețit al mamei lor. Așa a fost toată noaptea, nimeni nu vorbi, stătură în liniște privind groapa. Singurele zgomote care nu făceau parte din fundal fuseseră plânsetele lui Labă Strălucitoare și ale fratelui său.
A doua zi, vocea lui Stea Înflăcărată îi trezi pe cei 2 frați din somn, spre înserate. Trebuia să le numească pe Labă de Soare și pe Labă de Foc, sau, mai nou, Blană de Soare și Blană de foc războinice și pe ultimii pui ai lui Floare Albastră ucenici. Se întâmplă așa cum au vrut. Pată Albastră sau Labă Albastră a devenit ucenica lui Blană Fumurie, urmând ca după multă vreme să devină pisică-vraci, iar Piatră sau Labă de Piatră ucenic normal, mentorul său fiind Blană de Tăciune, fostul mentor al lui Blană de foc. Singurul dezavantaj al lui Blană de foc și al prietenei sale era că trebuia să stea toată noaptea treze, tăcând și supraveghind tabăra, mai ales că Blană de Soare făcuse ceva asemănător noaptea trecută.
Hey sper că v-a plăcut și acest capitol și că nu vi s-a părut plictisitor. Scuze pentru greșeli, mi se duce bateria, pa!
