-Clanul Destinului! Ce josnic! Să răpească un pui fără apărare! Dar ce vor de la micuța Noapte? spuse Labă de Argint iritată în timp ce se îndreptau spre teritoriul Clanului Apei.
-Nu știu. Cred că Labă Pământie o să înnebunească la câte vizite îi facem! zise Labă Strălucitoare puțin amuzată.
-Ție chiar îți arde de glume?! îi răspunse Labă Întunecată nervos.
Sora sa vru să spună ceva, dar se abținu știind că nu merită să continue discuția asta.
Cei 3 ucenici erau ascunși într-un tufiș aproape de Clanul Apei așteptându-l pe Labă Pământie. Acesta lăsându-se mult așteptat, prea mult după părerea ucenicilor și probabil pentru Noapte.
-Ce s-a mai întâmplat de data asta? îi întrebă Labă Pământie când în sfârșit ajunse.
-A fost răpit un pui din clanul nostru și credem că e aici. În locul de unde cel mai probabil a fost luat se simțea mirosul Clanul Destinului. îi explică rapid Labă Strălucitoare.
-Mi se părea mie că cei din Clanul Destinului încearcă să ascundă ceva. Dar, mă tem că va trebui să veniți cu mine în tabără căci eu nu voi putea găsi nici cum puiul. le spuse Labă Pământie.
-Bine, dar să avem grijă să nu fim văzuți, știm toți că Mustață ne vrea. zise și Labă Întunecată.
Pătrunseră încet și sigur în tabăra Clanului Apei sau, mai nou, a Clanului Destinului. Cei din Clanul Destinului se plimbau peste tot, celor 4 prieteni nevenindu-le să creadă că nu-și dă seama nimeni că sunt din alt clan, adică oricine putea să-și dea seama că nu-i mai văzuse și că au alt miros. Văzură un motan din Clanul Destinului uitându-se cruciș la ei, credeau că și-a dat seama și că vine la ei, dar, apoi fugi prin tufișuri. Labă Strălucitoare privi râul care înconjura tot teritoriul și se gândi că dacă vor fi prinși, trupurile decedate le vor fi aruncate acolo după ce niște pisici din Clanul Destinul îi vor ucide. Șirul gândurilor îi fu întrerupt de micul țipăt pe care-l scoase Labă de Argint când aproape căzu într-o groapă ascunsă cu frunze.
-Poate e aici! Adică, de ce-ar ascunde-o așa? își dădu cu părerea Labă Întunecată.
-De acord, dar singura metodă e să sărim! spuse Labă Strălucitoare uitându-se cu o urmă de teamă la groapă atât de adâncă încât nu puteai vedea unde se termina.
-Tu glumești?! Nu putem sări! Vezi măcar cât de adâncă e?! o contrazise fratele său.
- Dacă vrei s-o salvezi pe Noapte sari! Eu sunt loială clanului meu, așa că și ei, deci sar! îi spuse Labă Strălucitoare adunându-și tot curajul pe care-l avea și sări.
Dură câteva clipe până se desmetici. A fost o căzătură grea. Se simți norocoasă că nu-și rupse nimic. Se ridică greoi și-o strigă pe Noapte în întuneric. Nu-i răspunse nimeni, dar auzea niște zgomote și speră că era făcute de micuță. Se auzi o bubuitură, iar Labă Strălucitoare se trezi cu fratele ei în spatele său.
-Până la urmă te-ai decis să sari, nu? îi întrebă ea ironică.
-Știi că nu te puteam lăsa singură. îi răspunse fratele său zâmbind.
O altă bubuitură anunță aterizarea lui Labă Pământie. Acesta se ridică și se scutură puțin. Mai rămăse doar Labă de Argint. Cei 3 așteptară ca ea să sară. Așteptară și așteptară, iar când se îngrijorau mai tare că a fost prinsă se auzi o bubuitură în spatele lor și o găsiră pe Labă de Argint prăbușită pe pământ.
-În sfârșit! ziseră toți 3 în cor ducându-se în direcția de unde se auzeau zgomotele.
O găsiră pe Noapte mieunând de pe o grămăjoară de frunze care foșneau pentru că ea se mișca întruna.
-Noapte, hai! Să mergem acasă! o strigă dulceagă Labă de Argint.
Puiul părea să nu o fi auzit și încercă să le arate ceva cu coada, ca până acum, apoi, din spatele ei apăru o umbră care se transformă în Mustață. Acesta nu-i dădu atenție lui Labă Pământie care după ce-i șoptise ceva lui Labă Întunecată se ascunse undeva pe-acolo și li se adresă celorlalți 3 ucenici:
-Presupun că știți de ce am luat-o, nu?
-Nu, chiar de loc. îi răspunse cu o voce subțire Labă Strălucitoare înghețată de frică, la fel ca prietenii săi.
-Ei bine, știam că veți veni după ea, v-am atras în capcana mea în care am să vă ucid. Am ales-o fix pe ea pentru că, fiind surdă, e cea mai vulnerabilă. le răspunse el scoțându-și ghearele.
Cei 3 prieteni nu mai stătură pe gânduri. Labă Strălucitoare o luă pe Noapte și fugiră cât de tare putură cu Mustață și câteva pisici din Clanul Destinul pe urmele lor. Labă Strălucitoare se întrebă unde e Labă Pământie și de ce nu e cu ei, dar nu stătu să întrebe. Figură atât de tare că nu-și dădură seama că scăpaseră de ei pe teritoriul Două-picioare.
Stăteau în fața unui cuib de Două-picioare găfâind, Noapte, îngrozită, fiind lipită de Labă Strălucitoare.
-Ce s-a întâmplat cu Labă Pământie? Unde e? întrebă îngrijorată Labă Strălucitoare îmediat ce reuși să vorbească.
-E bine. Mi-a spus în groapă că Mustață nu a apucat să-l vadă bine pentru că era concentrat pe noi, așa că s-a ascuns, urmând să iasă abia când era singur. A zis că e mai bine să rămână acolo, să afle tot ce se întâmplă. i-a răspuns fratele său abia respirând.
Pe Labă Strălucitoare o străfulgeră deodată un gând. Motanul din Clanul Destinului pe care-l văzuseră, probabil că atunci când plecase, a mers să-l anunțe pe Mustață, dar ținu acel gând doar pentru ea.
Soarele începea să apună iar ucenicii nici nu se mișcară din fața cuibului, știau că nu se mai puteau întoarce în tabără, acum Mustață chiar că va fi pornit să-i găsească. Nu mai erau în siguranță nici în tabără. Dar ce-i îngrijora mai tare nu erau ei, ci Noapte. Ce-or să facă cu ea? Până la urmă Mustață avea dreptate, era surdă, deci nu putea face nimic în clan. Gândurile le fură întrerupte într-o fracțiune de secundă. Un motan cine știe de unde apărut tăbărî pe Labă de Argint. Se dovedi a fi Petic, pisoiul de casă. Gheară apăru și el din tufișuri, chiar când Petic coborî de pe ucenică.
-Salut! Îi întâmpină Gheară râzând.
-Scuze. mormăi Petic.
-Gheară! La fix! Avem nevoie de ajutorul tău! spuse Labă Strălucitoare povestindu-i tot le nerăsuflate.
-Înțeleg. le zise Gheață după ce ascultă povestea cap-coadă. Sigur că puteți rămâne puțin, iar micuța surdă de tot, ne descurcăm noi cumva. Nu-i așa, Petic? adăugă el uitându-se la motanul care dădu aprobare din cap. Haideți, să mergem!
-Unde? întrebă Labă de Argint.
-În adăpostul nostru! îi răspunse Petic vorbind pentru prima dată.
Cei 5 porniră, Labă Strălucitoare lund-o pe Noapte.
Hey, v-a plăcut capitolul? Și apropo, care-ți fost sâmbătă la școală?
