II Florile Liceului II Volumul 2

🌸Cine ești și de ce zâmbești

Un altfel de prolog.

                              ~
It's kinda hard to deal out there
There's way too many feels out there
She said not if you're a millionaire
And I swear I fell in love right there
                              ~

În ultimele zile pofta de viață și mâncare erau reduse la zero. Am căzut într-o groapă abisală de gânduri negre, ce se prea poate să-mi fi afectat sănătatea.

Mă sprijinim de bara rece a autobuzului și o țineam strâns fiindcă o amețeală copleșitoare mă cuprinse, ultima dată când am mâncat a fost acum 9 ore un măr și nu mai băusem apă de când nu mai țin minte. Era inuman ce făceam.

Cei de acasă,nu au reacționat (defapt nu erau pe acasă ca să îmi observe starea deplorabilă) .Mama și tata erau plecați într-o călătorie de afaceri, iar fratele meu mai mic, Jay, era la bunica.

Aveam buzele crăpate, iar din tricoul meu, pe care scria 'No sleep in Tokyo', ieșeau două bețe ce-mi serveau drept mâini. Fața își pierduse de mult pigmentul, predominând acum doar două pete violet de sub ochi. Ironic, nu? Aveam look-ul perfect pentru o stafie de Halloween.

Ultimul lucru pe care l-am văzut înainte să leșin era bara de la autobuz într-un mod fugitiv și apoi negru.
....... Skip magic de timp..........

Am deschis ochii încet și un miros de bărbat mi-a invadat simțurile și o mână caldă îmi verifica temperatura. Clar nu mai eram în autobuz.

Am deschis ochii ca să dau de un bărbat cu zâmbetul până la urechi. Era frumos, nu pot nega, dar ce făceam eu aici cu acest bărbat?

-Cine ești și de ce zâmbești? spun eu grăbită.
Un chicot năzdrăvan și frustrat îi trădează falsa calmitate , dar cu toate astea își drege glasul și îmi spune sigur pe sine:
-Așa se mulțumește mai nou, dacă nu era un viitor student la medicină pe acolo erai moartă acum! Zâmbesc la infantilitatea fetelor din ziua de azi.. Să fiu sincer, sunt curios, te înfometezi cumva pentru vreun băiat? spune el întorcându-se cu spatele, dar puteam simți cum mă privește cu coada ochiului.
-Sincere regrete, dar nu, băieți din zilele de azi sunt prea superficiali ca să-mi trezească un interes deajuns de profund ca să scot capul dintr-o carte.îi aplic eu un în rânjet sarcastic pe care sunt sigură că l-a sesizat.
Dacă ăsta era modul lui de a mă seduce, era jalnic.

-Acum ești bine, ar trebui să mărești porțiile de mâncare puțin câte puțin, iar apă ar trebui să bei doi litri pe zi și nu toți deodată.
-Ești medic? zic eu holbându-mă la spatele bine lucrat.
-Sunt licean, dar vreau să intru la medicină și am deja experiență printre cadrele medicale.
-Oh.. Și cum te cheamă salvatorule?spun dându-mi ochii peste cap.
-Chris McCrory . spune scurt și simt că încep să tremur de frică.
-Chris? Christopher? Băiatul rău de la mine de la liceu? Ăla care iese cu Jen?spun eu în șoc și strâng materialul canapelei de piele  în pumni.

-Oameni buni, treceți peste m-am despărțit de Jen! Dar pe tine cum te cheamă tânără moară stricată?
-Într-o relație. zâmbesc eu triumfătoare de parcă avusem vro revelație.
-Ieși pe ușa principală, suntem în căminul liceului, pleacă!Îmi dai dureri de cap! Dacă aveai iubit în primul rând, nu ajungeai așa, în al doilea rând, nu sunt interesat!
-Cum de dai la medicină, nu ai cazier?
-Doar ieși afară! tună el.
-Mulțumesc, Pa!spun eu mai mult ironic.
-Nebuna asta mică, mai bine o lăsam acolo... spune el șoptit și îmi închide ușa în nas.
Firar tu să fii, dacă te prind te bat măr și bolnavă, doar nu a crezut că ii sunt recunoscătoare!

×
Poveste nu va fi scrisă în modul ăsta și nici nu anticipează prea multe, am vrut doar să creez un motiv plauzibil pentru cum s-au cunoscut ei și să fie pe cât se poate ieșit din tipare.
Xoxo,
O autoare💜