🌸Iubind O Iluzie

60 5 0
                                    

×Capitolul 5
                     ~
Should I be quiet?
Come on, be silent
You know I'm tryin'
So don't say nothin'
Tell me you trust me and
Kiss me and hug me, yeah
I would do anything for ya
You just gotta love me and
I got an itch in my throat
I don't know which way to go
I keep on switchin', I know
I need a different approach
It's all because I wanna
Show you that I'm so capable
                      ~
Ultima săptămână a fost al naibii de grea, nu e ușor să te ascunzi de cel mai popular băiat din liceu care cu un 'Frate, te rog..' convinge pe oricine.

De câteva ori am scăpat pe urechile acului și bineînțeles cu ajutorul prietenei mele, dar Jennifer ne-a pus bețe în roate la amândouă cu fiecare ocazie, paginile mele din jurnal sună așa:

Luni, bluză pătată cu mâncare de la cantină.
Marți, mi-a furat telefonul și i-a scris fratelui meu că e prost . (lucru adevărat, dar s-a supărat pe mine degeaba :))
Miercuri, o entorsă la mâna stângă.

Iar partea cea mai nașpa e că el apărea de câte ori aveam nevoie de ajutor, zâmbea și pleca, totuși el era cel care mă căuta ca un nebun. Mă dezamăgi-se cumplit...

În schimb azi a fost lovitura de grație, la dulapul meu stăteau cei doi sărutându-se . El s-a uitat șocat și a dat să mă oprească, eu doar mi-am luat o carte groasă din dulap și m-am dus în curtea liceului sub un copac vechi, un stejar.

Am deschis la o pagină la întâmplare și scria despre un personaj tipic, un băiat rău, un anume Chase de care ea se îndrăgostise. Oh, serios?! Își bate joc cineva de mine... Am închis cartea indignată când am dat de un nas albicios lângă urechea mea, era el.. Respirația lui caldă îmi șuiera ușor în ureche.

-Nu vreau să aud, Chris.
-Nici eu să vorbesc, dar nu crezi că ai avut așteptări prea mari de la mine? spune punându-și mâna lui mare pe spatele meu.
-Te am crezut diferit...
-Și ce s-a schimbat? mă întreabă el curios
-Totul, cred că m-am îndrăgostit de o iluzie.. Iluzia lui McCrory. chicotesc eu cu tristețe.
-Cassie, poate ar fi trebuit să mă asculți, dar nu ai vrut. De ce crede toată lumea că eu nu simt nimic?! Cel care suferă sunt eu, nu tu. Credeam că ești prima persoană care chiar mă înțelege, dar nu... spune el cu o ultimă suflare greoaie pe ceafă și pleacă.

Parfumul lui, acum, urmă să îmi fie blocat pe creier și am să mă întreb dacă chiar sunt vinovată pentru o eternitate.
Putea Chris să fie nevinovat, voiam asta din tot sufletul meu..? El era ceva special pe care nu puteam să-l explic.

II Florile Liceului II Volumul 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum