II Florile Liceului II Volumul 2

🌸Acasă

×Capitolul 11

După ce ne-am întors din excursie am intrat în vacanța de Crăciun, iar cum părinții mei n-aveau de gând să dea pe acasă trebuia să am eu grijă de fratele meu, Jay. Lucru care era din cale afară de complicat, la 12 se plânge că mama și tata nu vor ajunge de Crăciun, la 13 pleacă p-afară și pe la 23 încearcă să fugă de acasă că nu-l las afară târziu.

Cu toate astea a trebuit să ne coordonăm și ca să nu avem amândoi un Crăciun dezastruos am decis să dăm o mini-petrecere, eu urmam să îi invit pe Chris, Dean și Jessica, iar el să îi invite pe iubita lui și prietenul lui cel mai bun, Sophi și Mark.

Mai era o săptămână până la Crăciun, iar mama cu tata nici nu îmi răspundeau la telefon,dar nu mă îngrijoram, era tipic lor să uite de noi. Uneori mă întreb dacă nu suntem înfiați.

Scriu lista de cumpărături și las pixul pe masă într un mod dramatic.
-Jay, lasă dracu muzica aia mai încet! urlu la el din bucătărie, parcă făcându-mi-se dor subit de camerele care le aveam în căminul liceului..
-De ce?pufnește el ironic
-Ca să nu ne trimită vecinii poliția la ușă, Cap-pătrat!spun eu dându-mi ironic o palmă peste frunte.
-Măcar al meu nu sună a gol. râde el
-Piticanie!
-Afurisit-o!

Țipăm unul la altu și după ne trântim ușa în nas, tipic nouă, dar cu toate asta ținem unul la altu.. Nu pot spune la fel și de părinți, eu nu îmi pot aduce aminte ce gust avea ultima dată când am mâncat gătit de mama, dar țin minte când e data lansării unei cărți..

O sonerie enervantă îmi tot sună pe creier, așa că sunt nevoită să răspund la telefon.
-Hey, Cas! îi aud vocea Jessicăi,părea îngrijorată.
-Ce s-a mai întâmplat? spun rece savurând-mi cafeaua ce a lăsat o pată pe lista de Crăciun.
-Unde sunt părinții tăi acum?
-Undeva prin Washington DC, de ce?
-Uită-te la televizor!
Deschid televizorul și scap telefonul din mână, atentat! Poate n-au murit.. Oricum, până știm ceva sigur trebuie să îl împiedic pe Jay să afle, nu vreau să între într-o depresie pe o idee nefondată. Trebuie să fiu puternică! Închid televizorul rapid ca să nu vadă, și îmi uit telefonul mort pe covorul din bucătărie, îmi șterg cu dosul palmelor lacrimile și îl strig pe Jay.
-Băiete, nu vrei să mergem să luăm artificii, confeti și băutură?!
Acesta rânjește victorios pentru că până acum nu l-am lăsat să pună gura pe alcool.
AndreeaStrange îi luăm noi de băut? Sau încercăm să aflăm detalii despre atentat?