I'm Ok- O poveste Creepypasta

Capitolul 1

Stăteam pe canapea și ascultam știrile. Iarăși își face de cap criminalul ăla împuțit. Of, of... Ce lume...

Reporterița: Astăzi în jurul orei 19, un bărbat de 35 de ani a fost înjunghiat cu brutalitate, după estimările doctorilor. Polițiști presupun că ar fi opera lui Jeff the killer, după urmele de cuțit lăsate pe corp.

Eu: Wow... Ce descoperire!

Închid televizorul. Deja mă plictisesc de prostul ăsta. Am stat să-i investighez crimele câteva luni, dar am tras o conculzie: nimeni și nimic nu-i înțelege plăcerea naibi de a omorî. Îmi i-au telefonul și văd că am primit un mesaj anonim. Eh... Dă-l drecu... Numai asta știu să facă colegii. De plictiseală ca n-am ce face, îl deschid.

"Bună micuțo! Ai grijă ce faci, că eu te veghez zi și noapte. Nu mă dezamăgi! Cu drag, anonim. "

Eu: Ba... Pe Edward îl mânca rău în cur. I-am dat friendzone deja de 10 ori! Ce mai vrea curvarul ăsta?

Mama: No, no... Ai grija cum vorbești.

Blondina mea, mama, intră în living ca și cum ar umbla pe perne. Se duce la bucătărie și își ia o pungă de chips-uri după care urcă sus la etaj. Îmi continui treaba, de a sta și a suferii în continuare de "lene cronica". Îmi pun muzică și îmi citesc mesajele primite de pe WhatsApp. Colegii mei vorbesc ca niște descreierați pe grupul clasei, mama îmi scrie să dau muzica mai încet, Edy tot încearcă să se combine cu mine și curva clasei îmi spune să mă sinucid. Ce sa aleg? O să îi scriu celui mai bun prieten al meu, Jeff.

Mesaje
Eu: Neața! Ce faci?

Jeff: Bine. Sunt în fața ușii tale.

Eu: What? Stai că vin. Sau de fapt, ști să deschizi ușa, așa că intră singur.

Jeff intră pe ușă. Era un băiat înalt, slab, cu părul negru până la umeri și niște ochi albaștrii. De obicei purta un hanorac și niște blugi negrii skinny.

Jeff: Sal'tare geamăno. Iară ai febră musculara?

Eu: Da?...

Jeff: Ce scuze mai ai ca să nu te ridici din pat... Vrei să mergem în oraș?

Eu: Bă, vrei să mă omoare Jeff the killer? Ce gânduri...

Jeff: Ce-ai spus? Nu are cum. Numai când mă vede o ia la fugă. Tu nu vezi ce mușchi am?

Eu: Da ce modest... Da, o să vin cu tine, dar prima oară mă poți ajuta să mă ridic?

Jeff: Of... Iară trebuie să te duc până în cameră? De zici că nu ai avea picioare.

Eu: Mersi! Doar ști că sufăr de "lene cronică".

Jeff mă ia pe sus și mă duce în cameră. Mă pune pe pat și dă să iasă din cameră, dar se oprește în prag și-mi spune:

Jeff: Să fi gata in 5 minute, că dacă nu, iarăși trebuie să ne batem. (și iese din cameră)

Eu(imitând vocea lui Jeff): Să fi gata în 5 minute că daca nu, ne batem!

Jeff: Te-am auzit!

Mă strâmb și apoi mă ridic de pe pat. Mă duc la dulap și meditez cu ce să mă îmbrac. Eh... Nu am la ce... Îmi i-au un tricou negru și blugi largi negrii iar peste tricou o bluză de trening largă albă. Mă duc la oglindă și mă uit la mine. Oi avea eu 60 de kg da arăt foarte slaba de vreo 50. Pielea îmi e albă ca laptele și părul negru tare. Mamă, ce combinație perfectă. Zici că-s schelet ambulant! Dar tot îi pun pe băieți la skandenberg și îi bat măr dacă am chef. Dau să ies din cameră dar niște poze îmi sar în ochii. Mă duc la ele și oftez. Într-una din ele era mama mea biologica când era tânără