I'm Ok- O poveste Creepypasta

Capitolul 23

Pers Jeff

Eu: Ce ai visat?

Ezită puțin înainte să zică. Încearcă să zică ceva dar nu poate. Își pune mainile pe față și scutură din cap. Parcă nega ceva.

Eu: Nu poți să spui?

Nu sunt eu un psiholog bun, dar încerc să fac ce pot. Ea scutură din cap și se uită cu ochii în lacrimi la mine. Ok, asta mă îngrijorează deja. O îmbrățișez strâns și ea își șterge nasul de bluza mea. Perfect! Dar... Lasă... O să o am muciată.

Christy: E...vorba despre Talia... *face o pauză* Nu știu dacă ai observat, dar ochii Taliei se tot făceau din când în când mov. Și...despre asta am visat. De ce ei se fac mov...

Da, e adevărat, am observat și eu, dar nu am acordat atenție. Femeile de ovicei sunt imprevizibile, deci nu știu la ce să mă aștept de la ele.

Eu: Și, de ce se fac mov?

Christy: E...cum ar veni, posedată...

Eu: Ce?! De cine?

Christy: Nu știu nici eu, dar dacă nu facem ceva rapid, nu va sfârșii bine biata fată... Va fi torturată în chinuri ce nici dracu nu le știe... La naiba cu viața asta de cacat!

Se ridică de pe pat și se duce la geam. Îl deschide larg și se uită puțin, după care se întoarce spre mine, cu fața în pământ.

Christy: Doar...hai să terminăm o dată această chestie cu lacrima de demon și să ne ducem acasă să stam cu toți...

Eu: Asta vreau si eu, crede-mă. Dar acum hai să ne culcăm și mâine dimineață pornim mai devereme. Bine?

Aceasta îmcuvințează din cap și se pune pe pat. Eu dau să mă ridic și să merg în patul meu, dar o mână mă prinde și mă trage înapoi.

Christy: J-Jeff, poți te rog să dormi cu mine?

Am rămas surprins la început, dar apoi i-am spus că da. Ea s-a pus la perete și eu la margine, dar stăteam pe o bucă, așa că cel mai probabil o să-mi rup nasul când o să cad...

Pers Christy

Ne trezim de dimineață, destul de dimineață, și plecăm către plaja aia idioată. Soarele nici măcar nu a răsărit, deci era beznă afară. Am aprins lanternele, și am mers o bucată de drum, până când telefonul meu a sunat. Era Toby. Îi răspund.

Eu: Alo?

Toby(din telefon): Neața Christy... Sper că nu vă trezesc, așa devreme, doar că vreau să vă spun ceva important.

Eu: Da, spune.

Toby: Ăm... Este o problemă... Nu cred că toate astea sunt adevărate, și că totul e o minciună. Ști că eu ți-am zis atunci unde trebuie să mergem și ce trebuie să facem? Ei bine... Nu eram eu. Adică ieri când am fost pe munte, au venit ceva demoni, care spuneau că sunt de a lui Tom. A trebuit să fugim, căci Thea nu e în stare să lupte, fără supărare, dar aceasta e adevărul, așa că a trebuit să fugim. Dar pe Thea au încercat să o prindă pentru că fugea mai încet, dar nu au reușit din fericire, dar și-au lăsat urmă la mâna ei stângă. E ruptă. Am încercat să fac ce pot, iar acum doarme. Adică a leșinat și nu s-a mai trezit de ieri, și mă îngrijorează foarte tare...

Eu: Toby, înainte de toate, vreau să-ți spun că e normal ca Thea să leșine și să nu se mai trezească. Leșini atunci când tu nu mai poți suporta o durere atât de mare. Adică creierul tău comandă asta, iar până nu își mai revine, nu se trezește, deci stai liniștit. Bine? Ok. Acum. Ce ziceai? Parcă nu erai tu?