I'm Ok- O poveste Creepypasta

Capitolul 19

Eu: Da femeie, suntem... stați așa... eu, Beverly, mama, Talia, Jeff, LJ, Ben Ciclu Ochii, EJ, Sally, Toby, Hoodie, Masky... Atât. Deci 12 persoane.

Femeia(face un balon de gumă apoi îl sparge): Aha... Deci o cameră de 2, doua de 3 și una de 4. E ok?

Eu: Mda... Mulțumim.

Și plecăm spre camere. Deci o să stăm în felul următor. Eu cu Talia și Beverly într-o cameră de 3, mama cu Sally in cea de 2, Masky, Hoodie și EJ în cealaltă de 3, și in ultima, adică aia de 4, Ben, LJ, Jeff și Toby. Ioi.... Am uitat de SLENDY! EL OCUPĂ VREO 5 LOCURI! CE DRACU FAC CU EL?

Eu: A-avem o mică problemă...

Mama: Da? Care e?

Eu: Am uitat de Slendy...

Mama:....

Eu: Am... Scuze...

Mama: Și tu numești asta o mică problemă?! Ăla ocupă vreo 5 locuri!

Eu: Apai... Nu-i vina mea că am uitat de el...

Mama: E groaznic de mare! Cum să uiți așa pur și simplu?! În fine... Se poate teleporta, nu? Se poate duce în fiecare seară înapoi acasă, și să vină a doua zi dimineața. Simplu, nu?

Eu: da, e o idee bună. Acum hai să mergem în camere. Eu nu mai pot de somn...

Ne ducem fiecare în camere. Eu cu Talia și cu Beverly într-o cameră. Cred ca o să facem din camera asta parc de distracții și ce mai mari prostii din lume! Oh da, baby! Dar acum vreau sa ies puțin afară. Mă cam doare capul. Îmi pun muzică și îmi strâng picioarele la piept. Geaca asta nu ține mai deloc de cald. Melodia asta... E cea care îmi amintește de tata. Of, nu mai trebuie să mă gândesc la el. A murit de ceva vreme... Înmormântarea lui a fost ceva ce nu pot uita niciodată. L-am îmbrăcat în costumul lui negru, pe care l-am cumpărat când am fost cu Jeff și cu Sally la mall. Eu cu Toby am construit o cabană micuța, dacă se poate numi cabană, care era in lungime puțin mai mare decat tata, iar in înălțime, 2 metri. Exact pentru un mormânt. Adică pentru corpul tatei. Chiar dacă nu plâng, asta nu înseamă că nu plâng pe dinăuntru. Sincer, am impresia că va muri și Beverly, dar mai bine nu mă gândesc la asta. După înmormântare, lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost. Pe lângă că nu mai faceam față la toate lecțiile de la școală, eram în urmă rău de tot, colegii au început să o ia razna. În fiecare zi exista un conflict între mine și unu dintre colegi, iar eu cum sunt mai "nărăvașă" mă băteam cu ei... și am fost chemată la director deprea multe ori. A fost chemată mama la școală, iar directorul mi-a dat doar o mustrare scrisă, pentru că au tras o concluzie că eu mă comport așa doar pentru că mi-a murit tatăl. Așa că da... Îmi trăiesc viața foarte frumos... Și relația dintre mine și Jeff a început să meargă spre prieteni... Sinceră să fiu, nu mă așteptam ca relația asta să meargă. Adică serios, un criminal să aibă sentimente? Cel mai probabil o să mă omoare la un moment dat. Adică serios... Relațile astea doar în cărți și în filme se pot întâmpla... Dar și mama si Beverly sunt criminale... Nici nu știu ce o să se aleagă de mine. Defapt, toți din casă sunt criminali. Ce tot vorbesc? A da. Și dacă vă întrebați ce e cu Landon... E în grija lui Annabel. Ea îl va îngriji în locul nostru. Mă rog, in grija mea și a lui Jeff... Așa. Să continuăm. Talia cu Thea au început, să se înțeleagă cât de cât, dar nu e cea mai reușită relație de prietenie. Adică serios... O dată le-am oprit dintr-o bătaie. Și nu era ușoară, se băteau ca niște boxeri, să-mi bag picioru! Toată viața asta e de câcat. Am o fată în clasă, pe nume Rossella, e o fată eeeextreeem de bogată, părinții ei sunt cei mai apreciați din oraș, are o masina de toată frumusețea, are cei mai tari prieteni, are cele mai bune note, deși știu că le cumpăra... De ce nu îmi pot trăi și eu viața normal, ca orice om normal. De ce? Pentru că ma numesc Christy Williams, și trăiesc într-o casă de criminali! Sinceră să fiu, câteodată mai merg la biserică, chair dacă nu cred în Dumnezeu... Doar că vreau să vad ce Dumniezo fac oamenii normalii! Dacă m-ar prinde cineva... Nush ce s-ar alege de mine. O mână mă atinge pe umăr și eu tresar. Deja știu cine e... Jeff... Îmi ridic privirea și mă uit la el, dar apoi mi-o cobor din nou în pământ.