I'm Ok- O poveste Creepypasta

Capitolul 18

(în poza de la mass-media este Christy, desenată de moi! Sper că vă plache!)

În cabina de la baie era o fată, cu părul brunet, lung și cu ochii verzi. Un băiat prost, care se pare că era chiar Denis, ăla care s-a legat si de mine, o tot atingea pe unde nu trebuie, și încerca să-i dea jos tricoul. Eu, cum am un defect mare care nu o să fie schimbat niciodată, am ridicat mâna în sus și l-am prins de păr pe bou. L-am tras în spate iar acesta m-a ascultat, fără tragere de inimă. Când și-a întors privirea spre mine, a încremenit.

Denis: Ă... ă... Ă... H-hey! Ce mai f-faci?

Eu: Asta era întrebarea mea! Deci, dacă ți la capul tău, și vrei sa mai ajungi la mă-ta acasă să te plângi, ieși in momentul asta afară din baie!

Inițial, băiatul a stat în loc, dar după ce mi-am ridicat pumnul, ca ars a fugit afară din baie. M-am dus la săraca fată, care plângea ghemuită pe jos și am consolat-o, spunându-i că totul e bine, și că băiatul ăla nu o să mai aibă curajul sa pună mâna pe ea.

Eu: Acum ești mai bine....cum te cheamă?

Emma: Emma. Mă numesc Emma Evens. Pe tine?

Eu: Oo! Chiar ca și pe verișoara mea! În fine. Eu sunt Christy. Mă bucur să te cunosc, Emma. Acum hai. Hai să mergem.

Când am ieșit, Jeff mai mai vroia sa-mi tragă un pumn și sa-mi zboare capul de pe umeri. Dar nu a reusit să o facă pentru că i-am prezentat-o pe Emma, așa că a stat cuminte. De ce? Pentru că atfel îi zburam eu capul de la loc. I-am zis mai de mult clar, si cert, ca dacă mă face de râs în fața noilor mei prieteni, nu știe nici dracu ce-l așteaptă!

Jeff: Servus, io-s Jeff, și place ketchup-ul!

Eu(enervată peste cap): Jeff, nici nu te poți prezenta ca un om normal! Ce dracu e cu tine?

Emma: Stai calmă Christy. E ok. De când așteptam și eu clipa asta, în care să-mi fac prieteni care sunt plini de viață și -

Jeff: Nebuni.

Emma: Nu-i adevărat!

Eu(sarcastic): Nu.... N-are cum să fie adevărat! Eu cu Jeff suntem perfecți normali și nu suntem scăpați de la spitalul de nebuni!

Emma începe să râdă. Mă gândesc că e de treabă. Mai stăm puțin, și plecăm acasă. Pe drum am văzut o gașcă mare de băieți, care erau foarte supărați. I-am privit în ansambu și l-am văzut pe Denis.

Eu: Ce dracu mai vrei, Denis?

Denis: Să mă razbun... Mi-ai făcut destule, esti o pitică nenorocită! Abia azi ne-am cunoscut, si tu ce te gândești... Hai să-i fac zile fripte!

Eu: Da nu facem zile pe Snapchat!

Toți: *face palm*

Denis: Cred că o fată mai proastă de atât nu am mai pomenit...

Jeff: Bine, bine. Nu avem chef de scandal. Trebuie să mergem acasă să -

?: Să ce? Să te plângi lu' mami?

Băieții încep să râdă. Îi ocolesc, dar unul dintre ei, care era destul de solid, mă apucă de brațe și mă trântește pe jos. Eu mă ridic, mă scutur de praf, și continui să merg. Dar, altul dintre ei, mă apucă din spate și mă ridică în sus. Jeff vine și încearcă să mă ajute, dar Denis se duce la el și încep sa se bată.

Eu: Cu ce dracu v-am gresit eu? Hm?!

Marcel(i-am citit gândurile): Păi pentru că ți-ai bătut joc de Denis! El e fratele meu mai mic, și trebuie să îl protejez!