Melody

35

  Azi sunt sa zicem mai fericita. Nu trebuie sa o bag in seama pe tarfa aia. Imi pregatesc fursecuri, ceai, prajituri deci azi chiar sunt foarte fericita. Prăjiturile si fursecurile aratau super bine, erau cu ciocolata. Le pun pe masa, aud pe cineva venind in bucatarie dar nu bag in seama acest lucru si imi continui treaba. Cand ma intorc sa pun si celelalte prajituri pe masa o vad pe Juditte mâncând toate fursecurile.
Eu:Juditte! Miai mancat fursecurile!!, spun nervoasa.
Juditte:Ups, nu stiam ca sunt ale tale draga.
  Fata asta ma calca pe nervi. Sa vina la mine  in casa e ceva dar
sa imi manance fursecurile e altceva! Jur ca mai aveam putin si o dadeam cu capul de perete dar nu mai vreau sa ma cert cu Derec. Acum trebuie iarasi sa fac fursecuri. Las ca vede ea! Nimeni nu se atinge de mancarea mea!
Eu:Nu e nimic draga, nu aveai de unde sa sti, spun eu zambind fals.
Juditte:Ma bucur ca nu te-ai suparat.
Eu:Dar cum sa ma supar, suntem prietene iar prietenele împart orice nu?
Juditte:Asa e
Poate acum crede ca am iertat-o totul e frumos si roz dar se inseala amarnic. Nu stie de ce sunt capabilă. Ies din bucatarie si ma duc in camera ei. Numai valize roz, farduri roz, haine roz, mai am putin si vars aici. Iau toate hainele din dulap si le rup dupa le arunc pe geam. Îi iau șamponul de par si pun inauntru vopsea verde, altădată sa se invete minte sa nu se mai atinge de ce e al meu.
Merg in camera mea si il vad pe Derec in pat.
Eu:Buna Derec
Derec:Buna iubito
Eu:Sa sti ca m-am suparat pe tine! Tu ma ignorai toata ziua ieri!
Derec:Nu am stiut, te rog sa ma ierti iubito.
Eu:Off bine...
Derec:Mai ti minte cand ne-am intanlit prima oara? De atunci nu te mai puteam scoate din minte.
Eu:La fel si eu.
Derec:Si ți-am spus Mabel in loc de Melody, incepem sa radem amandoi. Imi amintesc ziua aia foarte bine. Eram foarte suparata. Stateam pe banca aia rece si umeda plangand, dar Derec ma vazut si ma dus acasa.
Derec:Avem multe amintiri frumoase.
Eu:Dar si urate.
Derec:Da...sa sti ca nu ai mail dat pe la scoala de luni bune.
Eu:Da-o naibii
Derec:Au aflat parintii tai de la Alex ca nu ai mai fost la scoala d luni bune si au zis ca te vor pune la intrebari.
Eu:Drace...
Derec:Chiar trebuie sa mergi la scoala.
Eu:Bine! Ma duc maine!
Aud telefonul meu sunand, cine credeti ca era? Mama!
Eu:Alo mami.
Mama:Nicio "mami" maine te duci la scoala! Ai doar 15 ani!
Eu:Dar Alex?!
Mama:Alex se duce la scoala!
Eu:A, nici nu am observat.
Mama:Pa! Maine daca nu aud ca nu esti la scoala nu stiu ce iti fac.
Eu:Da, da paa!!!
Derec:Ce a zis?
Eu:Sa ma duc la scoala.
Derec:Nasol...
Eu:Dar tu de ce nu mergi la facultate?!
Derec:Nu am nevoie de facultate, voi mosteni averea parintilor si firma.
Eu:Fain.
O aud pe Juditte țipând, cred ca o auzeau si cei morti. Imi si imaginez cum ies din pamant si se duc la Juditte si ii zic "Mai fetito lasa-ma sa mor in pace, nu pot de țipatul tau cioara ce esti" . Eu cu Derec ne ducem la Juditte in camera.
Eu:Ce ai patit?
Juditte:Tu!!! Miai aruncat hainele pe geam!!
Eu:Ups, nu stiam ca sunt ale.
Juditte:Si am parul verde!!!
Eu:Lasa ca se ia, poate, dar iti sta bine!
Juditte:Derec!!
Derec:Off ce ma fac cu tine.
Eu:Ce? Scorpia mia mancat fursecurile!
Juditte:Dar nu stiam ca sunt ale tale!
Eu:Pai nici eu nu stiam ca, hainele sunt ale tale!
Derec:Scuze Juditte in numele lui Melody dar ei nu ii place sa se atingă cineva de mancarea ei..
Juditte:Nici ca nu ma mai ating de nimic.
Eu:Asa si speram draga.
Merg in camera însoțită de Derec. Inchide usa si imi zice.
Derec:Ti chiar o urasti asa mult pe Juditte?
Eu:Da! Nu vezi ce moaca are si in plus e foarte enervanta!
Derec:Nu te pot obliga sa fi prietena cu ea dar chiar e foarte de treaba.
Eu:Ea?! Daca ea e de treaba ma arunc la rechini.
Derec:Cum spui tu...