MIRUNA

Veşti noi

  Întru si il văd pe director lângă , tatăl meu . Ce face aici ?
-Ma-ți chemat ? Spun eu încercând să nu par prea şocată.
-Da ! Miruna te-am chemat pentru că tatăl tău tocmai mia comunicat , că vă veți muta peste două zile şi vrea să-ți finalizez cât mai repede transferul.
-Cum adică ne mutăm? Şi mie când aveai de gând să-mi spui maine in avion ? Intreb eu nervoasă şi supărată.
-Miruna vroiam să-ți spun că ne vom muta , dar abia azi dimineață am fost cu totul de acord ! Şi stăteam mai mult dar ma-u sunat şefii şi mi-au spus că dacă vreau să obțin postul , trebuie să fim acolo peste trei zile . Spune tata puțin îngrijorat.       Eu nu am mai spus nimic , mi-am amintit de discuția ciudată dintre mama şi tata avută azi dimineață în bucătărie.
-Deci , aici aveți actele de transfer am vorbit cu toți profesorii să o încheie mai repede la celeilalte materii , oricum e ultima săptămână şi are noroc că nu a trebuit să fie transferată în timpul anului . Spune directorul tăind liniștea.
-Mulțumim mult ! Spune tata luând dosarul de pe birou .
-Îmi pare rău , că pierdem o elevă aşa cuminte si deșteaptă ca Miruna ! Dar asta e , dacă nu se poate să rămâneți! Spune directorul.
-Putem pleca ? Întreabă tata.
-Da , puteți pleca chiar acum , doar că Miruna va trebui să mai treacă maine să-şi ia lucrurile . Spune directorul.
-Bine , atunci voi veni maine să-mi iau lucrurile . La revedere ! Spun eu cât se poate de calmă, ieșind din sala lui .
  După câteva minute ieşi şi tata , nu am spus o vorbă pe drum . Dar stiam ce scandal urma să le fac părinților acasă.  Adică pe bune ! Chiar dacă nu era sigur că plecați , putea să-mi spună : "Miruna vezi că sa-r putea să ne mutăm ".  Dar nu , nu mi-au spus nimic .
Întru pe usă şi o văd pe mama , să înceapă spectacolul.
-Bună cum a fost ziua? Spune mama veselă.
-Cum să fie ? A fost minunată, până am fost chemată la director . Iar acolo ce aflu ? Că ne vom muta peste două zile! Super zi ! Spun eu cât de sarcastică pot .
-Dragă, vroiam să-ți spunem dar .... . O întrerup eu .
-Nu începe si tu cu "Păi nu era sigur că plecăm " . Spun eu enervandumă .
-Ştiu că probabil te-am supărat, dar măcar lasane să-ți spunem unde vom pleca .Spune mama.
- Ştiți ceva ! Nici nu-mi pasă , mă duc în cameră să-mi fac bagajul. Spun eu urcând nervoasă scările.  Nu pot să cred cum în două ore se pot întâmpla atâtea, separare că voi începe o viață nouă.  Un nou început. Acesta e sigurul lucru bun din asta , poate acolo îmi voi face prieteni . Ramane de văzut. După ce îmi termin bagajele de făcut , mănânc, fac un duş şi mă pun la somn.