MIRUNA

Ce se întâmplă?

Şi vine cu o chitară, nu pot să cred .
-Miruna ai vrea să înveți şi tu să canti la chitară?
-Da ! Normal , mă mai întrebi? Spun eu , foarte bucuroasă.
-Nu cred că ar fi o idee bună. Spune mama.
-Dar de ce ? Ştiți că îmi place să încerc lucruri noi .
-Te las cu orice înafara de asta , stiu că vrei să încerci lucruri noi dar nu vrem să câți clar ? Spune tata nervos .
-Da de ce nu o lăsați , aş învăța-o repede ! Spune Andrei .
-Nu ramane nu , Andrei mai înțeles? Spune mama şi ea enervandu-se.
-Ar fi mai bine să intrăm in casă! Spune bunica .
-Eu nu înțeleg de ce nu mă lăsați să cânt de mica vroiam asta , dar niciodată nu ma-ți last sa o fac ! Spun eu asezandu-mă pe un scaun .
-Miruna ai să ne înțelegi mai încolo. Spune tata .
-Pe bune cand ? O dată am cântat in fața voastră si ma-m trezit cu o palmă peste față pe care am simtit-o trei zile . Spun eu revoltată.
-Cum ? Ați dat in ea ? Spune Andrei .
-Cum , ați putut ? Eu nu aşa te-am crescut . Spune bunicul foarte dezamăgit.
-Miruna , Andrei duceți-vă in camerele voastre , trebuie să discutăm ceva . Bine ? Spune bunica încercând să pară calmă.
-Bine . Spune Andrei luându-mă de mână , urcând scările.
-Andrei ce e ? Vroiam să văd ce discută! Spun eu intrând in camera lui .
-Miruna , ți-au zis vreodată matusa şi unchiul de ce nu ai voie să canti ? Întreabă Andrei.
-Mi-au spus doar că am o voce îngrozitoare şi când ia-m întrebat dacă mă lasă să cânt la un instrument , mi-au spus nici măcar să nu mă gândesc şi "Las o înaibi de muzică şi așezate pe învățat ". Spun eu , imitândul pe tata .
-Pe bune chiar aşa ? O să am eu o discuție cu ei . Spune Andrei.
-Andrei calmează-te ! Mă speri ! Spun eu ducându-mă lângă el . E foarte înfricoșător ii se fac ochii roşi , iar lucrurile încep să plutească.
-Scuza-mă Miruna, dar de când am aflat că au dat in tine şi îmi spui acum asta, ma-m enervat rău . Spune începând să redevină calm .
-E în regulă Andrei , dar de ce ți-au făcut ochii roşi ? Spun luându-l în brațe.
-Vei afla mai încolo , spune Andrei.
-Şi tu ascunzi lucruri de mine ? Nu pot să cred ! Noapte bună! Spun trântind uşa camerei.
Intru in camera mea .
-De ce toți mă mint ? Spun eu dând cu pumnu în perete .
-Miruna , pot să intru ? Spune bunica .
-Sigur , haide ! Spun eu .
-Dragă, înțeleg că probabil îți pui multe întrebări, atât despre tine cat şi despre alți. Spune bunica , punând mama ei peste a mea.
-Aşa e bunico! De ce mă mit părinți şi Andrei ? Poate nu par dar ştiu şi simt că îmi ascund ceva ! Ca de exemplu acum după minute , Andrei s-a enervat foarte rău , iar lucrurile au început să plutească şi ochii să îi se facă roşi ! Iar când la-m întrebat, de ochi , mi-a spus doar că voi afla mai tarziu . Bunico , nu ştiu ce se întâmplă dar toate lucrurile asta sunt ciudate. Cam de o lună , au început să cadă lucrurile din jurul meu când sunt nervoasă, iar până să se întâmple şi lui Andrei , am crezut că e doar o coincidență , dar acum ştiu că nu e . Ce se întâmplă de fapt, bunico ?
-Scumpo , uite sunt prea multe pentru o seară. Vom vorbi mâine, părinții tăi, pleacă pentru trei zile , într-o delegație, iar Andrei la şcoală, aşa că vom putea vorbi fără probleme. Spune bunica.
-Super , părinții pleacă în delegație şi mie ca de obicei nu-mi spun nimic.
-Culcate draga mea , mâine vom încerca să îți răspundem la întrebări.
-Uf! Bine bunico . Noapte bună!
-Noapte bună! Spune şi iese pe uşă .
-Oare ce ar trebui să aflu ? Oare cum simt că mă va speria si supăra cea ce urmează să aflu . Iar cu acest gând adorm .