MIRUNA

Noi persoane

-Bine vezi până la 11 să te întorci !
-Bine ! Era 9:30 aveam timp să mă plimb .
Şi uite aşa merg pe o stradă, fără vreo direcție anume . Merg ce merg şi dă cineva cu bicicleta peste mine .
-Uitete pe unde mergi ! Îmi spune băiatul .
-Eu să fiu atenta , măcar nu mă dau pe bicicletă cu ochii în telefon ! Spun eu nervoasă.
Ma-m ridicat şi am plecat în direcția opusă , fără să mai spun ceva .
-Ce nesimțit!
-Vorbim singuri , oau tare ciudat ! Şi de ce schiopatezi?
-Tu ce faci ? Mă urmărești? Îl întreb pe băiat .
-Si cer da ! Ai uitat să-ți ceri iertare!
-Eu să-mi cer iertare , nu eu am dat cu bicicleta peste piciorul stâng de acum abia mai pot calca pe el .
-Dacă te ai fi uitat pe unde mergi asta nu sar fi întâmplat!
-Dacă ai fi aflat în două zeci de minute că tot ce stiai despre viața ta a fost o minciună , cred că ai fi reacționat mai ceva ca mine ! Uite nu am chef să mă cert , îmi cer scuze că ți-am stat in cale . Acum mă laşi ?
-Bine , poate şi eu am fost mai nesimțit, eu sunt Daniel !
-Miruna încântată!
-Miruna cumva ai o prietenă Vanesa?
-Da ! O cunosti?
-Da , e sora mea mai mică!
-Mi-e nu mi-a zis că ar avea un frate mai mare !
-Noi nu prea ne înțelegem, pentru că eu studiez în franța iar ea ş-ar fi dorit să facem scoala împreună .
-Înțeleg Vanesa poate fi foarte încăpățînată !
-Aşa e , şti Vanesa îmi vorbea mult de tine , când eram acasă!
-Vanesa şi Emi sunt cele mai bune prietene ale mele şi singurele prietene .
-Pe bune ? Cum să nu ai alți prieteni ? Eşti tare de treabă!
-Da ! Înafara şcoli, la şcoală sunt o tocilară ! Şi asta doar pentru că învăț! Şti nu-i vina mea că vreau să-mi fac un viitor . Spun eu începând să râd.
-Presupun că ți-a fost greu , să te obijnueşti cu batjocura şi râsul pe seama ta !
-Da dar am avut ce face ? Ma-m adaptat! Au !
-Eşti bine ?
-Da! Doar mă doare umpic piciorul, când calc !
-Vrei să te duc la cabinetul medical ? Nu-i departe !
-Nu ! E în regulă , o să-mi treacă până mâine ! Eu mă vindec foarte rapid .
-Serios? Oau! Cum vorbesc mai mult cu tine , cu atât mă uimesti mai mult !
-Serios?
-Da ! Nu ştiu mă simt aşa bine când vorbesc cu tine , ai ceva special , ceva a aparte ! Dar de ce mi-ai spus acum 10 minute că toată viața ta a fost o minciună?
Am început să-i povestec tot ce mi-a spus bunica . Ce ? Bunica mi-a zis că toți sunt anormali din orașul ăsta .
-Deci tu eşti cea despre care să-u spus atâtea!
-Stai ! Se vorbea despre mine ?
-Normal ! Tu eşti cea mai puternică.
-Aşa a spus şi bunica , dar am crezut că exagerează! Atâtea lucruri am aflat într-un timp aşa scurt . Nici nu mai ştiu cine sunt!
-Hey! Tot acea Miruna eşti doar că mult mai specială de cat de credea! (Ma îmbrățișat a fost atât de bine chiar aveam nevoie până când aud)
-Nu pot să cred te las singur treizeci de minute şi te găsesc cu alta ?
-Iza nu e cea ce pare ! Te rog lasama să-ți explic !
-Nu avem ce discuta ! Pa !(Pleca pe bicicletă, pedaland)
-Ohhh!
-Îmi pare rău , sincer nu am stiut!
-Nu-i nimic dor că vezi tu Izabela e foarte geloasă! Ar fi bine să o las câteva zile să se mai liniștească! Pai te las ,pa !
- Pa !Şi mulțumesc!
Si merg pe stradă inapoi spre casă gînditoare. Trebuie să fac ceva el ma ajutat acum e rândul meu să-l ajut .