MIRUNA

Un sfarşit

   Ziua următoare
Se pace că azi voi pleca . Unde ? Cine ştie? Nu ia-m lăsat pe mama şi tata să-mi explice ceva , nu mă interesează , ce au ei de spus .
Sunt foarte nervoasă, îmi vine să trântesc tot ce prind in mână .
Mă duc la dulap să aleg cu ce mă îmbrac, mă rog cu hainele pe care nu le-am băgat in bagaj.
Dintr-o dată cad câteva lucruri de pe birou , nimic nou mai mereu se întâmplă. Chestia ciudată e că se întâmplă numai atunci când sunt nervoasă. Nu am crezut şi nici nu cred in magie . E o simplă coincidență, că se întâmplă, la fel cum spun părinți mei .
-Miruna ! Am auzit o bufnitură , eşti bine ? Spune mama intrând în cameră.
-Da nu-i nimic , doar au căzut câteva cărți de pe birou . Spun eu nepăsătoare.
-Eşti nervoasă? Spune mama , punând lucrurile la loc .
-Da puțin , cum adică plecăm azi iar mine nu mi-ați spus , chiar dacă nu era sigur puteți să-mi spuneți! Țin eu la mama .
-Da poate am greşit că nu ți-am spus dar aşa am considerat că e mai bine . Spune mama încercând să rămână calmă.
-Bine trebuie să plec la şcoală ca să-mi i-au lucrurile , să duc cărțile şi mă duc singură, vreau să mai văd oraşul o dată.  La cât avem avionul ? Întreb curioasă.
-La 13:30 . Spune mama.
-Ok îmi luați voi bagajele şi ne vedem în aeroport . A da şi nu uitați să-mi luați şi cărțile de pe birou.
-Bine , să ai o zi bună, ne vedem in aeroport.
-Pa! Spun eu ieşind pe uşă .
-Stai nu mănânci? Întreabă mama.
-Nu . Îmi iau pe drum ceva de mâncare. Spun eu .
Mă duc pe drum , oarecum tristă, chiar dacă aici nu-mi găseam locul, aici am crescut ,aici am făcut scoala până acum . Îmi va fi greu să mă acomodez cu o nouă casă, şcoală, oameni. Dar nu ştiu de ce simt că în viitorul apropiat, voi afla ceva ce mă va nelinişti şi îmi vă schimba parerea despre lumea noastră. Ajungând la liceu îmi las gândurile de-o parte şi intru. Merg la dulapul meu să-mi i-au cartea şi caietul de mate . Ştiu , ştiu , practic transferul îmi e finalizat, deci dacă vreau nu e nevoie să merg la ore dar vreau să-mi iau rămas bun de la profesori . Doar de la ei de colegi nu mă interesează, oricum cine ar simți lipsa cuiva care e deja invizibil?
-Bună ziua ! Scuzați-mă că am întârziat . Spun eu intrând în clasă.
-Nu-i nimic , dar de ce ai mai venit ? Întreabă profesoara.
-Păi doar am vrut să-mi iau rămas bun de la dumneavoastră. Spun eu stând la uşă .
-Of ! Draga mea hai aici ! Spune ea luandumă intr-o îmbrățișare .
-Vei vedea îți va place , profesorii sunt de treabă, am colegă de facultate cu unii din ei . Iar acolo copii învață foarte bine . Spune ea intorcandu-se spre colegi .
-Doamnă profesoară eu trebuie să plec, în câteva ore am avionul şi trebuie să-mi iau licrurile să las şi cărțile la bibliotecă .
-Nu i nici-o problemă, un zbor linistit să ai şi mult succes ! Spusese .
Eu ieşind din clasă mă duc direct la bibliotecă ca să îi dau cărțile, dar a durat mai mult de cât mă  sşteptam , trebuia să le sortez pe toate. După ce ies se sună fix asta îmi trebuia să mă întâlnesc cu elevi în timp ce îmi iau lucrurile . Super ! Mă duc la dulap îl deschid iau tot ce e in el şi il închid. Când să mă întorc aud pe cineva in spatele meu .
-Ce e Miruna ? Unde fugi ? Întreabă Aron .
-În primul rând nu fug , iar în al doilea rând nu te interesează. Spun eu începând să mă enervez.
-O haide unde placi, chiuleşti următoare zile . Zice el .
-Da ! Asta fac probleme? Spun eu plictisită începând să cobor scările.
Nu mai ştiu ce a zis nu la-m mai băgat în seama . Ma-m dus la femeia de serviciu dândui cheia , spunând că mă transfer .
Am ieșit din liceu , nu pot să cred că nu voi mai veni aici , chiar dacă nu-mi place .
Mă plimb de o oră jumatate prin oraş , mi-am luat câteva lucruri ca sa nu mă plictisesc pe avion .
Mă duc spre aeroport, unde trebuie să mă întâlnesc cu părinți mei . Am ajuns îi caut de o jumătate de oră , unde o fi ? Mai e un sfert de oră până avionul nostru decolează. Dintr-o dată simt o mână pe umărul meu , mă întorc şi dau de mama şi tata .
-Va-m căutat peste tot! Spun eu îngrijorată.
-Şi noi! Hai că vom pierde avionul! Spune tata .
Ne-am dus la avion în scurt timp decolase , am ceva emoții voi începe o viață nouă. Îmi pun castile în urechi pornesc muzica şi mă uit , pe geam simțind că mi se închid ochii.