10

14.9K 775 132
                                    

       Lumina dimineții este parcă mai proeminentă ca niciodată lovindu-mă direct în față. Deschid ochii și primul imbolt este de a privi pe locul șifonat în care a dormit Ash. Simt dezamăgirea care mă îmbrățișează atunci când sesizez că a plecat.
      Acum că ne-am împăcat, simt nevoia de a sta mai mult împreună, de a mă trezi și de a adormi pe pieptul său sau viceversa.
      Mă ridic din pat și opresc alarma care urmează să sune în mai puțin de trei minute. Îmi înfășor halatul în jurul trupului meu încă jilav de transpirația nocturnă și ies din cameră, dar nu înainte de a mai privi o dată acel loc.

      După ce mă spăl pe dinți, mă îndrept către living, unde dau nas în nas... cu mama.

― Atlanta! Bună dimineața scumpo, îmi spune imediat de cum mă vede.

― 'Neața, răspund sec și mă așez pe canapea.

― Trebuie să discutăm, mâine plec și nici măcar nu am rezolvat toate astea. Nu pot pleca știind că tu ești încă supărată pe mine, spune pe un ton trist și lipsit de vlagă.

― Mamă, nu sunt supărată, bine? Recunosc în cele din urmă. Nu pot purta o astfel de revoltă infantilă.

― Serios?

― Da, m-a afectat puțin, însă, este vorba despre un copil, un suflet ce nu are vină. Nu îl pot mustra sau urî pentru că se naște. Poate reacția mea a fost exagerată, dar, cu timpul mă voi obișnui. La naiba! Ești liberă să îți trăiești viața.

  Un zâmbet tineresc și sincer îi apare pe față.

― Îți mulțumesc atât de mult! Exclamă și mă prinde într-o îmbrățișare de urs cum numai ea o poate face.

  Îi zâmbesc.

― Acum dacă mă scuzi, trebuie să ajung la muncă, spun într-un mod ironic, iar ea chicotește.

                              ***

      Pășesc timid pragul liceului și deja sute de fețe care mai de care sunt ațintite asupra mea. Majoritarea elevilor mă știu drept domnișoara psiholog sau domnișoara Simons, însă eu nu îi știu decât pe cei ce îmi calcă pragul biroului zilnic, iar ce mă miră este că sunt destul de mulți.

      Trântesc ușa în urma mea și mă așez pe scaunul maro care mă găzduiește de fiecare dată.
      Nu apuc să mă fac comodă, și o bătaie scurtă și repetată de dincolo de ușă îmi captează atenția.

― Intră! Spun și imediat de cum mă aude, un băiat blond și înalt intră înăuntru.

― Bună ziua! Îmi spune băiatul.

― Bună, ia loc, îi răspund prietenos.

Zâmbește timid și se așează pe scaunul din fața mea.

― Zackary Cooper, căpitanul echipei de rugby, elev model și viitor tânăr antreprenor, spun eu amuzată în timp ce îi citesc fișa.

― Ăă, da, spune, iar eu pufnesc în râs.

― Care este dilema ta, Zack?

― Păi, se scarpină pe ceafă, sunt cam trist de ceva vreme și nu prea știu de ce.

― Oh, înțeleg. S-au întâmplat niște evenimente dure în viața ta de curând?

― Moartea bunicii mele, dar a fost acum șase luni.

― Te-a afectat atunci când s-a întâmplat?

― Da, foarte tare, dar credeam că mi-a trecut.

― Vezi tu, Zack, chestiile de genul ăsta, de natură mentală, nu trec atât de repede. După ce mintea, cât și sufletul omului suferă un impact de genul, acesta trece prin diferite tipuri de stadii. Șocul negarea, depresia și abia după acceptarea. Dacă nu treci cu bine peste primele două, este cel mai probabil că vei rămâne în stadiul de depresie până reușești să o combați, îi explic. Ce îți prescriu eu, este să te gândești că bunica ta este acolo sus și este mândră de tine, de omul care ești și de omul care vei fi.

Un zâmbet îi apare instant pe față ștergând parcă tristețea din ochii săi.

― Ieși afară, distrează-te, râzi, trăiește... și așa vei vedea că starea aceasta îți va dispărea singură.

― Vă mulțumesc!

― Nu ai pentru ce, spun și îi zâmbesc urmărindu-l cu privirea până iese din birou.

                             ***
      Când intru în apartament
încep să țip entuziasmată din cauza lui Ash care stă într-un genunchi în fața mea. Ține o cutiuță roșie în interiorul căreia se află inelul pe care mi l-a dăruit cândva. Îmi pun mâna la gură uimită și continui să țip. Lacrimile îmi curg șiroaie pe față, de fericire de data asta.

― Nu pot să cred una ca asta! Țip în cele din urmă.

      Îmi trage mâna înspre el și poziționează micul metal prețios  pe degetul inelar.
      Mă holbez mai mult decât trebuie după care îmi lipesc brutal buzele de ale sale.
      Nici nu pot explica în cuvinte ceea ce simt în aceste momente. Emoție, entuziasm, fericire, toate combinate nu îmi oferă nimic altceva decât liniștea sufletească la care tânjesc de mult.

      Mă prinde de talie și mă trântește pe canapea. Își trage tricoul peste cap aruncându-l laolaltă cu al meu.

― Vrei să...?

― Da! Vreau, spun hotărâtă.

      Nu a fost nevoie de nimic mai mult și mâinile sale încep să îmi examineze trupul. Cea dreaptă intră între coapsele mele, iar cea stânga continuă să mă mângâie pe șira spinării.

                         Ash

      Nu există sentiment mai plăcut și mai maiestuos decât euforia aceasta nebunească pe care o simt acum. Aproape că plâng de bucurie, aproape că... la naiba! Nici nu îmi pot da seama ce fel de trăiri simt acum, însă cert este că de fiecare dată când sunt cu ea, inima îmi bate mai tare ca niciodată, sângele îmi curge rapid prin vene, iar zâmbetul îmi este incontrolabil.
      Era doar o copilă. O copilă inocentă și naivă. Acum este o femeie frumoasă și independentă. Este femeia mea și o iubesc mai mult decât am iubit pe cineva vreodată.
      Doar gândul că o să o pierd din nou, mă ucide și mă roade treptat. Nu îmi mai pot permite una ca asta. Trebuie să o protejez. Atât de ceilalți, cât și de mine și de trecutul meu. O iubesc prea mult ca să o mai rănesc, dar așa sunt eu. Distrus, bădăran, nebun, idiot, dar cu toate astea, o iubesc, o iubesc sincer și necondiționat.

____________________________________

    Astăzi promovez o carte super interesantă. Scrisă de @Ely_Reea( nu merge tag-ul) .
Vi-o recomand cu toată sinceritatea. Se vede că este muncita și cu siguranță merită ce este mai bun.

 Se vede că este muncita și cu siguranță merită ce este mai bun

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

      Sper că nu te-ai supărat nici tu=)))❤

Și apropo, dacă mai aveți întrebări de orice gen, lăsați-le în comentarii, am chef să răspund la câteva:)).
Love you❤
____________________________________

Asha IIUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum