Asha II

17

       Astăzi este ziua. Ziua în care trebuie să îi comunic lui Ash ce anume urmează să fac: dacă mă mut sau nu cu el. Floare la ureche! Dar nu și pentru mine.
      Nu am fost niciodată adepta mutărilor. Pur și simplu nu îmi plac. Când mama a găsit apartamentul ăsta pentru mine și Sky, mi-a fost atât de greu să mă împac cu ideea, dar cum terminasem facultatea, trebuia să fac asta.

      Să mă mut cu Ash? Uau, asta este ceva pentru mine. Poate din cauza concepțiilor ciudate pe care le-am avut până la Ash, ca de exemplu sexul înaintea căsătoriei.  Deși nu am respectat asta, sper că, dacă voi avea o fată, ea să o facă, măcar ea.

      Dar voi avea oare un copil? Mă bulversează atât de tare chestiile astea. Dacă eu și Ash vom trăi împreună și la un moment dat ne vom despărți? Voi rămâne singură și nefericită. Știu că mă iubește și eu îl iubesc, dar cine știe ce se va întâmpla? Aș fi distrusă dacă m-ar părăsi.

      De asemenea, astăzi are loc și întâlnirea de mult planificată de către Ash. Habar nu am ce gogomănie plănuiește, dar mi-a spus clar și răspicat să nu îl sun până ce nu o va face el.

      Îmi dau ochii peste cap. Uneori este atât de imatur. Sau poate sunt eu prea matură?... nu prea cred. Merg mai mult pe prima variantă.

    Mă cuibăresc în pat și pornesc laptopul. Lumina proiectată de el mă lovește direct în ochi, iar draperiile ce acoperă ferestrele mă fac să o resimt cu mult mai puternică.

      Dacă Sky e plecată și întâlnirea are loc tocmai la șapte, presupun că pot să mă uit liniștită la un film.

      Dar ce film oare?

  Caut pe Google un forum pentru filme, însă tot ce găsesc sunt cele deja vizionate de către mine. Oftez enervată și continui să caut mai amănunțit.

      Dau de unul numit Everyday, iar după ce citesc descrierea, apăs play numaidecât.

                             ***
      Încă cu lacrimi în ochi, provocate de filmul pe care l-am vizionat, mă dau jos din pat și mă îndrept către bucătărie.

      Stomacul îmi plânge zgomotos cerându-mi mâncare, așa că mă conformez și scot câteva ingrediente pentru o omletă. Un ou, niște cașcaval și șuncă. Voilà, rețeta perfectă!

       Tai omleta în bucățele mici, precum obișnuiesc să o fac de fiecare dată și iau prima înghițură. Mulțumită fiind de calitățile mele de bucătăreasă, continui să mănânc până ce farfuria rămâne goală.

      Mă ridic, îmi spăl farfuria și mă duc direct în dormitorul meu în căutarea unei ținute pentru deseară.

      Să porți ceva cât se poate de frumos, mi-a repetat de vreo patru-cinci ori.

      Caut prin dulap ceea ce pare a fi o oră, însă nu găsesc ceva cât se poate de frumos.
      După alte căutări, dau în sfârșit de ceva ce îmi captează atenția. O rochie crem ca de prințesă până deasupra genunchiului. Cadoul de la mama de anul trecut. Nu îmi vine să cred că nu am purtat-o până acum. E superbă!

      O scot cu grijă din dulap și o așez pe pat. Caut și perechea de sandale de aceeași culoare și o așez imediat lângă rochie.

Perfect!

      Intru la baie și dau drumul la apă. Am nevoie de un duș.
Urc în casă și tresar puțin când apa fierbinte îmi atinge pielea.
Tot  ce îmi apare în minte sunt amintirile cu mine și Ash la duș. Cât de ciudat sună, dar cumva, acolo, în momentul acela, nu te gândești la nimic altceva decât la cel din fața ta. Omul care te face să râzi, să plângi, să zâmbești, să te strâmbi. Idiotul imatur, dar pe care îl iubești până în adâncul sufletului.

      După ce reflect alte câteva minute, ies din cadă, mă șterg și îmi înfășor un prosop în jurul corpului, cât și pe cap.

     Mă privesc în oglindă și scot în același timp port-fardul din dulăpiorul de lângă. Mă gândesc ce machiaj să abordez cât să fie în concordanță cu ținuta și încep să îmi pictez fața atât cât știu mai bine.
      Dau cu puțin fard de culoarea piersicii pe pleoape, urmat de o dungă subțire de tuș. Aplic puțin fond de ten și la final, optez pentru un ruj de aceeași culoare ca și fardul.

      Îmi inspenctez chipul iar când constat că machiajul este pe placul meu, ies din baie și mă duc direct în dormitor.
      În mai puțin de douăzeci de minute, Ash va fi aici, așa că mă îmbrac repede, îmi ondulez părul și îmi încalț sandalele.

      Mă așez pe canapea și scot îmi  telefonul. Intru pe Instagram. Accesez câteva clipuri și poze cu câini. Întotdeauna mi-au plăcut, dar nu am avut parte de vreunul până acum.

      Încep să mă agit, când pe ecran apare un apel de intrare, de la Ash. Mă ridic brusc și aproape cad când ies din apartament. Mă asigur că am închis ușa și cobor scările țanțoș încercând să îmi mențin echilibrul.

      Când ies pe ușă, sunt întâmpinată de Ash care stă la volanul Passat-ului său proaspăt spălat. Îmi face cu ochiul și mă analizează din cap până în picioare în timp ce mă apropii din ce în ce mai mult de mașină.

— Bună, spune pe un ton suav și își mușcă buza de jos.

— Hei, răspund și mă apropii să îl sărut.

— Nu încă, zâmbește se parcă îmi interzice ceva ceva vital și într-un fel așa e.

      Mă bosumflu și îmi pun centura de siguranță. Mă întreb oare unde mă duce. În urmă cu ceva timp aș fi spus că vrea să mă omoare, dar acum... deja sunt obișnuită cu misterul acesta de care dă dovadă.

      După vreo douăzeci de minute, chiar mai mult, mașina se oprește în fața unui restaurant select, de patru stele.

— Uau! Fac precum un copil ce vede o jucărie nouă și fascinantă.

— Haide înăuntru, spune și iese din mașină.

      Vine pe partea mea și îmi deschide portiera făcându-mă să mă simt măgulită.

      Când pășesc înăuntru, nu pot decât să casc gura mirată. Totul e atât de frumos și elegant, puțin cam prea modern pentru un restaurant vintage.
     
— Atlanta?