Asha II

11

        Când deschid ochii, sunt întâmpinată de Ash care mă privește mai frumos și mai în detaliu precum a facut-o până acum.

― Hei, spune și își trece mâna pe deasupra obrazului meu stând.

― Hei, răspund eu mușcându-mi buza inferioară.

      Mă ridic iar el mă imită continuând să mă privească direct în ochi.

― Ai dormit bine?

― Da, răspund zâmbind.

― Sunt sigur, având în vedere faptul că e aproape ora cinei, spune ironic.

  Îi trag un ghiont în umăr și îmi acopăr fața cu mâna.

― Mi-a venit o idee!

― Ce idee?

― Hai să povestim, spune iar ochii îi sclipesc de entuziasm.

― Ăă, bine...? Dar mai întâi am o intrebare, spun pe un ton tremurat.

― Hm?

― De ce erai răutăcios cu mine când ne-am cunoscut?

      Zâmbetul îi pălește imediat ce îmi aude întrebarea. Se fâstâcește și își încordează mușchii.

― Deci? Fac eu.

― Păi, aici e o poveste foarte lungă... se scarpină pe ceafă.

  Încuviințez cât să înțeleagă că îmi doresc să aud ce are de spus.

― Trebuia să plec cu gașca la casa frăției așa că ne-am dus mai întâi să o luăm pe Sky. Când am ajuns acolo, eram și așa nervos, însă când te-am văzut, am simțit o durere în inimă, dar nu o durere într-un sens rău, am simțit că trebuie să te cunosc Atlanta. Era ceva atât de diferit, un sentiment atât de nou pentru mine. Nu mă atrăgea felul în care arătai, mai ales hainele, spune uitându-se către dulapul meu.

― Hei, fac enervată.

― În fine. Mă atrăgeai sufletește. E atât de greu de explicat.

― Și de ce te comportai așa?

― Nu știam ce trebuie să fac. Nu știam cum să te atrag. Erai atât de diferită față de alte fete.

Îi zâmbesc.

― Ce drăguț ești, spun și vorbesc serios.

― Mai degrabă idiot.

     Îmi pun mâinile de o parte și de alta a feței sale și îl privesc în ochi.

― Nu mai spune asta! Mă doare când te aud spunând lucruri de genul.

― Te iubesc! Spune și mă prinde în brațe.

― Și eu, atât de mult, îi răspund și îmi lipesc buzele de ale sale.

      Un sărut atât de sincer și pasional. Atât de plin de iubire.
      Tresar brusc și mă retrag când un zgomot puternic se aude de după ușă. În mai puțin de două minute, în dormitor dă buzna...

― Afak?!

― Ce mama dracului? Face Ash la fel de surprins ca și mine.

      Afak stă în fața noastră. Ne privește ciudat și macabru.
      Ash mă împinge în spatele său și sare la gâtul psihopatului.

― Ești de domeniul trecutului puștiule, spune Afak rânjind înfiorător în timp ce Ash îl prinde de gât.

      Afak cade la pământ iar Ash se aruncă peste el, oferindu-i o baie de pumni. Privesc înfricoșată și încerc să procesez ce tocmai se întâmplă. Afak se zbate sub trupul lu Ash până ce, într-o fracțiune de secundă, scoate un cuțit din mână, înjunghiind-ul pe Ash.