Prințesa întunericului

Capitolul 1

                      Priveam pe geam , afara. Ningea, din nou... ca in acea zi in care ne-am despartit. L-am lasat sa plece , i-am frant inima , dar nu mai puteam face altceva. Nu mai eram ca el. Faptul ca familiile noastre nu au acceptat , nu era numai un pretext. Era adevarat. Erau multe lucruri care ne desparteau acum . Il simteam peste tot , stiam ca e alaturi de mine , chiar daca nu si fizic. Iubeam fiecare clipa alaturi de el. Dar acum... sunt un monstru. 

                       Am intins mana afara si am prins un fulg. Nu se topea. Aveam pielea rece si alba , aproape ca zapada. Eram palida , multa lume credea ca sunt bolnava. Culoarea ochilor mi se schimbase din albastru intr-un rosu , apoi devenise un gri spalacit. Nu mai eram umana. Nu-mi mai curgea sange prin vene , nu mai roseam de fiecare data cand cineva imi facea un compliment. Eram un demon , care ucidea pentru a se hrani. Imi amintesc perfect ziua in care am devenit asa : 

                       Era ziua mea , tocmai implineam nouasprezece ani. Parintii mei au dat un bal impresionant , i-au invitat pe toti cei din inalta societate. Dar mie nu imi pasa de ei. Eu il asteptam pe el . Nu stiam motivul pentru care nu venea , desii mi-a spus ca va veni. Am plecat sa-l caut , deja era noapte. Am inaintat prin padure, nu imi era frica ,mai facusem asta , desii am fost avertizata sa nu mai merg singura in padure. Am auzit pasi si am inceput sa alerg. Cineva ma urmarea. M-am impiedicat si ceva mi-a sfasiat rochia. Eram plina de sange pe picior. Am dat sa ma ridic , dar cineva ma prinse de brat si ma lovi destul de rau  la cap. Apoi m-a muscat. Simteam o durere insuportabila , apoi ... nimic. M-am trezit in camera mea ,stand pe pat, inconjurata de doctori . Ranile disparusera. Eram palida , nu stiam ce se intampla cu mine. Culoarea ochilor mi se schimbase. Multi credeau ca am o boala rara. Apoi am aflat ce sunt , din legende si tot felul de mituri. Eram acel demon al noptii , care ucidea pentru a se hrani. 

                          Eram acel demon , de care eu ma temeam. Eram un vampir. 

                             De aceea nu am putut fi impreuna. Daca si-a refacut viata? Daca nu ma mai iubeste? Daca m-a uitat? Nu , nu mai puteam gandi asa. Am inchis geamul si am traversat camera. Stateam in ariva de sud a castelului. Locul cel mai intunecat. Eu am preferat sa stau aici , deoarece  , daca stateam in vechea mea camera , s-ar fi observat prea multe. Ca nu dorm , ca nu mananc , ca nu sunt ca ei... 

                                     Am deschis usa , nu era nimeni pe hol .Am coborat scarile pana in salonul principal. Castelul era imens. Am simtit miros de sange uman si am vazut ca acolo , mama mea statea de vorba cu una din prietenele ei din inalta societate, Deborah. 

                          - Oh, Evelyn scumpo , ce bine ca ai coborat. Tocmai vorbeam ceva interesant cu Deborah. Spuse mama mea zambind. 

                        Era o femeie in varsta de patruzeci si doi de ani. Inalta , blonda , cu ochii albastri si un corp de invidiat pentru varsta ei , care starnea invidie. Nu numai ca facea parte din inalta societate , ci se dedica ei intru totul . Era obsedata de ochii lumii. 

                            - Ce anume? Am intrebat , incercand sa arat ca-mi pasa. 

                       - Il stii pe tanarul Lord, Christian? Ma gandeam ca , ar fi tocmai o partida buna , pentru tine. Adica , face parte din inalta societate , e bogat , e aratos ... Plus ca daca v-ati cunoaste mai bine sigur l-ai putea iu...

                                   - Nu spune cuvantul acela. Am spus pe un ton dur. 

                               - Inca nu l-ai uitat? Au trecu doi ani draga mea. A plecat , poate si-a refacut viata si a uitat de tine. Trebuie sa te resemnezi , nu era pentru tine Evelyn. Era doar un...