Am coborat scarile la mana lui Demetri , care ma tinea si incerca sa ma incurajeze. Nu aveam nevoie de incurajari ,speram doar sa nu-mi ies din fire cand o sa inceapa marea discutie. Daca Richard avea sa se ia la bataie cu Demetri ,nu va iesi deloc bine pentru el. Nu vreau sa gandesc asa , dar pur si simplu nu ma pot spune nimic altceva. Le simteam mirosul sangelui si simteam cum fierb in ei. Am pasit in salonul de oaspeti din castel si i-am gasit acolo , privind toti spre usa si asteptand momentul in care noi aveam sa aparem. Ii vedeam fata palida a mamei si ochii aceia reci si necrutatori . Daca privirea ar putea ucide... Richard in schimb era rosu tot la fata si o tinea strans pe Charlotte de mana , de parca ar fi vrut sa-i rupa oasele cu totul.
Iar tata , parea cel mai calm dintre toti. Avea o mica incruntatura pe fata in timp ce-si privea sotia, dar cand ne privi pe mine si pe Demetri , parca se mai linisti. Charlotte ma sageta din priviri si simteam ca mai am putin si sar la gatul ei . Daca ar stii ea mai multe, poate nu ar mai fi asa triumfatoare si zambareata.
- Esti renegata. Spuse mama , pe o voce rece privindu-ma .
Deschisesem gura sa spun ceva, dar nu mai aveam ce. Ma simteam ca si cum as fi avut un gol imens in mine si as fi izbucnit in plans , daca mai eram om...
Renegata.
" - Esti renegata. "
Renegata...
Cuvintele imi rasunau ca niste ecouri in minte si parca nu mi le mai puteam scoate nici cum din cap. Demetri ma tinu strans de mana si ma privi , dar nu mai puteam spune nimic. Mi-au luat tot ... casa , mostenirea , familia , am pierdut totul... Nu ca m-ar fi deranjat sa o pierd pe ea, dar pe tata, pe Richard , pe ei ma deranja sa ii pierd. O sa vada ea ce scandal va iesi din lucrul acesta.
I-am privit pe toti , iar tata si Richard pareau putin tristi, Charlotte, zambareata si triumfatoare , iar mama... nici nu o mai recunsteam. Era pur si simplu ca o statuie , privindu-ma rece , trimitantu-mi mii de sageti dintr-o singura clipire.
- Nu credeti ca ati fost prea dura, doamna Kozlov? O intreba Demetri , pe un ton calm.
- Tu sa taci! Spuse mama ridicand vocea. De ce ai aparut din nou? Ca sa o vrajesti?! Sa o aduci din nou de unde am inceput?! De ce?! Spuse ea nervoasa , facand un pas in fata.
- Inceteaza! Am spus si eu, trezindu-ma din acea stare. Nu mai spune nimic, pentru ca stii ca nu e adevarat! Stiai foarte bine ca nu vroiam sa ma marit cu Christian! Si ti-am spus ca o sa regreti... Am spus eu privindo la fel de rece cum ma privea ea.
- Oh nu , tu o sa regreti asta Evelyn. Era un plan pus la cale de mult timp , nu? De aceea ii tot luai lui apararea?! Pentru ca cica il iubeai?! Spuse ea si mai nervoasa.
- Da! Da il iubesc si nu inteleg ce aveti toti impotriva lui! Am spus eu facand un pas in fata, dar Demetri ma prinse de talie si ma puse la loc.
CITEȘTI
Prințesa întunericului
Vampire"Un moment de teroare, suspendat în eternitate, și totul s-a sfârșit. " ©Toate drepturile rezervate.
