Spre dimineata ,am plecat inapoi la castel , despartindu-ma cu greu de el. Am intrat inapoi pe fereastra, fara sa ma auda nimeni. M-am schimbat in rochia de noapte si m-am pus in pat "adormind".
Am coborat scarile si odata ce am dat de miros de sange , parca o luasem razna. Era plin de oameni in castel , toti plimbandu-se de colo-colo , facand tot felul de pregatiri, pentru sosirea fratelui meu ,Richard. Mi-am muscat limba , incercand cu greu sa ma abtin sa nu sar pe toti deodata si sa-mi potolesc setea. M-am intors , vrand sa fug inapoi in camera mea , dar mama ma vazu si ma striga. Mi-am tinut respiratia si m-am intors spre ea , incercand sa nu par atat de ... insetata. Sau anormala.
- Da mama? Am spus , vrand sa plec.
- Richard va sosi in scurt timp, i-ati alta rochie si aranjeaza-te.
- Stai Evelyn. Spuse ea , venind mai aproape de mine si prinzandu-ma de brat.
Tresari la contactul cu pielea mea rece , dar isi reveni imediat. Ii simteam sangele pulsand prin vene , ceea ce ma inebunea complet. Imi imaginam cum ar fi sa sar pe ea aici , in mijolocul multimii de oameni si sa o sec de sange. Nu cred ca ar fi iesit prea frumos. Atingerea ei calda , ma facea pur si simplu sa-mi ies din fire. Simt ca nu o sa mai rezist mult . Am nevoie de sange , cat mai repede.
- Ce e? Am intrebato.
- Vreau sa te comporti bine de fata cu fratele tau. Nu o sa stea mult timp si nu vreau sa faci una din iesirile tale , m-ai inteles? Spuse rece , pe un ton , mai mult soptit si apasat.
M-am incruntat , simtind cum nervi mei devin tot mai mari. Respiram scadat , incercand sa ma calmez. M-am smucit din mana ei spunand rece :
- Nu o sa fac nimic. Am spus, dupa care am mers cu pasi repezi pe hol.
Am urcat scarile in viteza si am tratit usa camerei mele cu putere. Sa nu fac una din iesirile mele? Ce iesiri? Faptul ca ea imi controleaza viata nu e o iesire. Am optsprezece ani , as pleca foarte bucuroasa de aici , dar stiu ca familia mea m-ar renega, asa ca ce as putea face? Am oftat si am deschis din nou geamul. Toata lumea era pe afara , pregatind totul. Cum aveam sa ies fara sa fiu observata.
Daca o sa ma vada pe acoperis , o sa iasa rau de tot. Sigur o sa ma inchida la Sanatoriu , ca fiind nebuna. Atunci o sa-mi bage tot felul de medicamente in mine , o sa ma tina inchisa si o sa innebunesc intradevar. Nu din cauza spatiilor inchise ci din lipsa sangelui. Atunci imi veni ideea. M-am urcat cu grija pe geam , astfel incat sa nu ma vada nimeni. Am luato la fuga pe acoperis si am sarit aproape de padure. Am inceput sa fug , simtind imediat mirosul de sange al animalelor, care pur si simplu , imi facea scarba. Dar nu prea aveam ce face , nu sunt o criminala ,nu o sa omor oamenii doar ca sa ma hranesc. Desii am facut asta...
Am alungat gandurile si mi-am indreptat atentia spre animalul ce se afla la vreo douazeci de metri de mine. Era un urs mare , negru , care avea poate chiar mai mult sange decat imi trebuia. Un zambet dement imi aparu pe buze si m-am indreptat spre urs cu pasi de felina. Setea mea crestea si mai era putin ca sa nu ma mai pot controla. Ursul imi simti prezenta si ma privi cu niste ochi necrutatori. Incepu sa fuga spre mine, iar eu nu am facut decat sa stau pe loc. Odata ce ursul vru sa ma atace , am sarit pe el , prinzandu-l de gat. M-am luptat cu el , pana cand a primit cateva lovituri , care l-au lasat inconstient. M-am repezit la gatul lui si m-am hranit, cum nu o mai facusem de mult. Odata ce am terminat. Am lasat ursul acolo , fara sa ma obosesc sa-l acopar. Am fugit inapoi spre casa , intrand la fel cum am iesit , pe acoperis. Stiam ca sunt plina de sange si cam sfasiata, asa ca m-am curatat , dupa care m-am imbracat.
CITEȘTI
Prințesa întunericului
Vampiros"Un moment de teroare, suspendat în eternitate, și totul s-a sfârșit. " ©Toate drepturile rezervate.
