Capitolul 6

1K 88 6
                                    

Am stat cu el toata noaptea , vorbind si facandu-ne tot felul de planuri. Uitasem cat de mult iubeam prezenta lui langa mine , iar acum asta imi aduce aminte de trecut si nu regretam nimic. Poate ca nici nu aveam ce sa regret . Dimineata se apropia, iar eu am fost nevoita sa-mi schimb hainele. M-am spalat si am imbracat o rochie crem , bufanta , din voal. Mi-am prins parul intr-un coc si am incaltat o pereche de pantofi asortati. Daca aveam sa dau piept cu cei care nu ma vor , macar sa o fac intr-un mod cat mai elegant.

Am coborat la masa de dimineata ,odata ce am fost chemata de o servitoare. Totusi , reamintindu-mi de mancare , mi-am reamintit si ca nu am baut nici un pic de sange timp de doua zile. Sper doar sa mai pot rezista. Am coborat scarile si le-am gasit in salonul principal pe mama , Charlotte si inca doua prietene de-ale mamei , Eliza si Lydia.

- Evelyn , ne bucuram sa te revedem. Spuse Eliza , venind sa ma imbratiseze.

- La fel madame. Am spus eu .

- Esti foarte frumoasa. Spuse Lydia imbratisandu-ma la randul ei. Renata , ai o fiica de toata frumusetea. Continua ea.

- Multumesc. Spuse mama sec.

Am luat loc langa ele , evitandu-le pe mama si pe Charlotte , care ma sageta din priviri. Putea sa fie sotia fratelui meu , dar asta nu ma impiedica sa o sec putin de sange.

- Evelyn, am auzit ca te vei casatori cu lordul Christian. Spuse Eliza.

- Asa este , nunta va fi peste doua saptamani. Interveni mama.

Nu pot sa cred ca face asta.

- Atat de repede? Si logodna? Intreba Lydia.

- Chiar asta seara. Spuse mama.

Pentru o clipa am ramas fara grai , dar dupa aceea mi-am revenit. Trebuia sa ma fi asteptat la asta . Le-am privit o clipa pe doamne , care pareau putin socate si nemultumite. Daca iti place sa grabesti lucrurile mama , atunci asa sa fie.

- Si cum se poate sa nu ne fi invitat Renata? Spuse Eliza.

- Imi pare rau , am vrut sa fie ceva intim , dar se pare ca vom organiza un bal.

- Pai asa ar trebui sa fie , doar e singura ta fiica , e onoarea familiei. Spuse Lydia.

Si de asta le iubeam atat pe aceste doamne. Stiau cum sa joace in fata mamei si nu se lasau mai prejos. Lydia era o ducesa din inalta societate , care nu accepta orice fel de persoana langa ea , iar Eliza , era o persoana sociabila , avea si ea un fiu mai mic , de sase ani. Lydia nu era casatorita , dar asta nu o impiedica sa-si impuna amprenta in societate.

- Da , asa are sa fie . Spuse mama privindu-ma rece.

Restul dupa-amiezii au vorbit despre bal si toate lucrurile care trebuiau pregatite si care , pe mine pur si simplu nu ma interesau. O vedeam pe minunanta Charlotte , cum imi mai arunca cate o privire intepatoare , dar apoi cand o priveam inapoi , isi intorcea imediat capul. Fata asta nu stie cu cine se pune. Dupa ce au plecat si doamnele , m-am ridicat si eu , vrand sa merg sa ma schimb pentru calarie. Dar mama ma opri.

Prințesa întunericuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum