Nu-mi venea sa cred ca el e aici cu mine... Mi se parea doar un vis, dar nu era, el , era aici... Am facut un pas spre el si el facu la fel. Nu se schimbase deloc, era la fel ca ultima oara. Nu pot sa cred ca il revad dupa atata timp.
- Demetri... cum... cum...
- Sunt aici acum. Spuse el.
- Imi... imi pare rau...
- Mi-a fost dor de tine. Spuse el.
Veni catre mine si ma imbratisa . L-am imbratisat si eu. Imi era dor sa-i simt parfumul, sa-l simt ca e aici langa mine... Il iubeam, mai mult ca pe propria mea viata. Totul parea atat de ireal. L-am strans mai tare in brare si el facu la fel. Mi-am scuns capul la pieptul lui. Apoi mi-am dat seama de ceva. Sangele nu-i mai curgea in vene. Nu mai era cald ca oamenii . El era... era ca si mine. Era un vampir.
M-am retras usor din bratele lui si l-am privit.
- Tu... esti ca mine. Am spus.
- Asa e. Spuse mangaindu-mi fata.
- Dar... de ce? Cum ai ajuns asa?
- Demetri... imi pare rau. Nu a fost adevarat ce ti-am zis atunci . Imi pare rau...
- Stiu... Nu mai conteaza acum .
- De ce te-ai intors? L-am intrebat.
- Pentru a ma razbuna. Pentru a ma razbuna pe toti cei care ne-au facut rau.
- Familia mea vrea sa ma casatoreasca cu Christian.
- Nu o sa permit asta. Tu esti a mea, doar a mea. Spuse el.
Atunci am auzit tropotul cailor ce se apropia de noi. Era Christian. Ce o sa se intample cand o sa-l vada pe Demetri aici? Nu , nu se poate sa-l vada aici.
- E el... trebuie sa pleci, daca o sa te vada o sa-i spuna mamei mele. Am spus.
- Ne vedem diseara frumoaso, la locul nostru.
Am incuviintat. Ma saruta rapid dupa care urca pe cal si porni in graba. Parca totul a fost un vis, dar stiu ca nu e asa. Nu-mi vine sa cred ca e aici. S-a intors, s-a intors la mine... Daca as mai fi fost umana sigur inima mea ar fi luato la goana si as fi inceput sa plang de fericire. Pentru prima oara de cand sunt vampir, ma simt vie . Imi vine sa tip si sa le spun tuturor cat sunt de fericita.
Tropotele calului lui Christian se auzeau destul de aproape si nu-ma lua mult paba ce l-am zarit intrand in poienita pe calul sau. Ma privi uimit si nedumerit.
- Ce s-a intamplat? De ce ai plecat asa? Ma intreba el.
- Scuzele mele milord, doar ca Diabloa a luato la goana. Nu-i place sa se plimbe ci sa alerge...
- Am auzit un tropot de copite... Cine era?
- Un vanator ratacit... Am spus eu, ca si cum ar fi fost un fleac.
CITEȘTI
Prințesa întunericului
Vampiros"Un moment de teroare, suspendat în eternitate, și totul s-a sfârșit. " ©Toate drepturile rezervate.
