Trouble

Capitolul 1

Pheobe :
Sunt zgaltaita fin de o mana si mai fină. Recunosc imediat parfumul si imi dau seama ca este mama mea. Nu stam decat de doua zile împreună dar pana la urma este singura care are voie si poate sa ma atinga.

–Sunt trează! Sunt trează! Bombăn somnoroasă si ea chicoteste.

–Bine. Te astept in douazeci de minute jos la masă, dupa aceea o sa te duc eu la liceu. Ma pupă ușor pe frunte si tresar neobișnuita cu afectiunea.

Azi incep liceul. O grămadă de adolescenți rai, plin de hormoni si foarte mult contact si impingeri. As vrea asa mult sa raman acasa...Oftez zgomotos si ma ridic din pat intrând direct in baie.

Vânătăile sunt inca prezente pe corpul meu micuț si firav. Imi sărut singură încheieturile mov si suspin cum intru in dus. Ma spăl cu o atenție deosebită, fara sa ma grăbesc, pentru ca la fiecare miscare brusca tresar si imi amintesc de cea mai oribilă noapte din viata mea. Poate daca nu m-as mai gandi pur si simplu la chestia asta totul ar fi mai usor pentru toți. Pana la urma, la liceu nimeni nu o sa aiba grija sa nu ma sperii eu.

Trei sferturi de ora mai tarziu sunt in fata liceului, îmbrăcată într-o pereche de blugi neagra si o bluza cu mâneci foarte lungi, de aceeasi culoare. In picioare avand niste expadrile simple.

Simt cum toata lumea se uita ciudat la mine. Merg cu caietele la nas, si un mic rucsac spre umar, spre sala unde ar trebui eu sa am cursul. Evit majoritatea atingerilor neintetionate si expir ușurată cand ajung in dreptul dulapului meu.

–Tu trebuie sa fii Pheobe, nu? Eu sunt Raisa, colega ta de banca si trimisa doamnei directoare pentru ați fi ghid.

Un zambet larg si politicos, un aer de școlăriță si îmbrăcată modern. Cam astea sunt caracteristicele fetei din fata mea.

–Spune-mi Pepe. Imi iau cartile necesare si încep sa merg la pas cu ea spre sala de clasă.

Niciodata nu mi-a placut numele meu. Ori suna prea bătrânesc, ori prea elegant, de aceea m-am rezumat tot timpul la "Pepe". Porecla mea din clasa a 5-a si pana acum.

Ma asez in banca, penultima de la geam.  Iar Raisa i-a loc langa mine. Incep sa desenez fara sa ma bag in conversațiile din clasă. Toata lumea cunoste pe toata lumea, dar eu nu cunosc pe nimeni si nimeni nu ma cunoaste pe nimeni.

Dintr-o data in clasa se lasa liniste. Banuiesc ca a venit profesorul. Ma ridic in picioare cu privirea in pamant, dar ciudat, nu se aude nimic inafara de un chicot spre sfârșit.

–Cine a dresat-o sa fie asa cuminte? E nouă si deja stie de frica. Credeam cs v-a fi mai greu. Vocea bărbatului e groasă, usor ragusita. Ma incrunt confuza si ridic privirea din pamant.

–Credeam ca esti profesorul. Spun pe un ton cat mai acid si el isi ridica sprâncenele destul de surprins. Sunt destul de tare in gura, si eu știu asta, atâta timp cat nimeni nu ma atinge pot sa vorbesc toata ziua.

–Sunt profesorul. De sex. Toată clasa râde iar eu ma fac stacojie la față.

–Ți-ai luat diploma de pe internet? Intreb sarcastica.

Pur si simplu îngheț. Se apropie de mine cu pași apăsați si o privire fioroasa. Inghit in sec si respiratia mi se taie. Raisa se pune in fata mea si eu ii mulțumesc in gand pentru ca a prevenit o adevărata scena.

–Serios Trouble? E nou venita. Habar nu are cine esti. Las-o in pace. Te rog. In interiorul meu chicotesc din cauza poreclei dar acum sunt prea inghetata de frica. Baiatul o tranteste pe Raisa direct in bratele unui coleg din față, fata țipand.

–Raisa, nu! Soptesc îngrozita. Ma dau cat de mult pot in spate, lipindu-ma pana la urma de perete. Unii se bucura de acest spectacol, altii privesc cu milă, dar nimeni nu spune nimic in apărarea sau impotriva mea.

–Te crezi șmecheră? Cine te crezi sa imi comentezi mie? E la jumatate de metru de mine. Incep sa plâng, chiar nu mai pot respira absolut deloc. Amintirile din acea seara dau năvală peste mine si ma ghemuiesc la pămant rugandu-ma ca sa imi pierd odată conștiința.

–Nu o atinge! Te rog nu o atinge. Raisa se pune iarăși in fata mea grabita. Stie despre ce e vorba. Astfel nu mi-ar lua apărarea. Ii sopteste cu greu ceva la ureche baiatului cu o privire groznica. O unda de surprindere trece prin ochii lui si se calmeaza dandu-se doi pasi in spate.

–Ridica-te Pepe, mergem la cabinet. Murmura Raisa si ma ajuta sa ma ridic de jos sub privirile tuturor. Ma feresc de atingerea ei începând sa plâng mai tare. Creierul meu nu ma lasa sa accept ajutorul ei.

–Oh, proastelor, cadeți amândouă, dă-te.  Iarăși o împinge pe Raisa, de data asta pe banca. Ma ia in stilul miresei, toti ramanand socati, inclusiv eu. Muchii imi sunt impietriti, nu ma pot misca. Apuc sa ies din clasa in bratele sale ca dupa aceea încep sa plâng cu teroare, cat mai departe de atingerea lui.

–Nu mă atinge. Nu mă atinge. Ma rog de el. Figura ii este indiferenta dar ochii il trădează, aceștia fiind indurerati.

–Calmeaza-te. Nu iti fac nimic. Imi vorbeste calm, atingerea sa este ferma, complet schimbat este comportamentul de acum fata de cel din clasa.

–Doar lasa-ma jos. Spun printre hohote de plans. Nu vad nimic in fata ochilor decat pe el, care isi incolaceste bratele si mai tare in jurul meu. Ajungem cat ai clipi in cabinet si ma arunc in primul pat, icnind si mergand cat mai departe de el, care acum ma priveste cu aceeasi ura si indiferenta totusi ca in clasa.

–Astept un "mulțumesc". Zice ironic si eu imi dau ochii peste cap, tragandu-mi nasul. Din cauza lui am ajuns sa si asteapta un "mulțumesc"? Poate sa se stanga de gat cu ura sa pentru mine si sa dispara. Asistenta intra si imi zambeste cald, tresarind cand il vede pe supranumitul "Trouble" care pleaca val vârtei pe ușă.

–Bună Pheobe. Am fost adusa la cunoștiință cu situatia ta. Insa nu e asa rau cand persoanele de sex feminin te ating, nu? Imi vorbeste asa de dulce incat la un moment dat cred ca ma vrăjește.

Are dreptate. Dau afirmativ din cap si ei i se mărește zambetul, imediat punandu-si mana peste a mea. Imi incordez maxilarul dar ma calmez. Este o femeie. Micuta si plăpânda care se uita cald la mine. Nu o sa imi faca nimic.

Imi întinde doua pastile si un pahar cu apa pe care le iau fara sa pun intrebari. Stie ea mai bine ce imi da.

–Nu ar trebui sa iti fie asa frica de Adam, sora lui s-a sinucis dupa ce aproape a fost violata de doi aurolaci pe podul "Chambray". Acest subiect il sensibilizeaza si intelege ca nu ar trebui sa te atinga. Ma rog, eu te pot asigura doar ca nu te va ameninta sau încerca sa te abuzeze sexual. Oricum, trebuie sa ai grija, Adam nu e deloc omul pe care Dumnezeu l-a lăsat. Este mai mult sarpele Diavolului.

–Cine e Adam? Intreb confuza si ea chicoteste amar.

-Adam este "Trouble". Spune ea si eu imi strang buzele într-o linie strânsă inchizandu-mi ochii.

Imi iau "La revedere" si plec in sala de curs cu pasi mărunți, holurile fiind goale. Macar a doua ora sa o prind, ca prima m-a prins ea pe mine.

–Pepe, doamne esti bine. Raisa sare imediat de pe scaun si ma ia în bratele ei usor, avand grija sa nu facă mișcări bruste. Oftez si cu greu ii răspund la imbratisare.

Ma uit prin clasă. Nici urma de Adam sau vreo unul din cei trei prieteni cu care a veni prima data. Ma despart din imbratisare, si din banca ma mai intreaba colegi daca sunt bine. Eu doar aproband din cap.

–Multumesc foarte mult Raisa. Ii spun si fac o miscare pe care cred ca nu am facut-o de luni bune, ii iau mana in a mea ca un gest de recunoștință.

Zambeste larg, uimita si aproba.

–Cu cea mai mare placere. Trouble face probleme tuturor, de parca numele nu ar fi evident. Imi raspunde ea dandu-si ochii peste cap.

Trouble...Adam...Oricum ar fi, nu vreau sa mai am deaface cu el vreodată sau cu nimeni altcineva din acest liceu inafara de Raisa.