Capitolul 2

588 56 4
                                    

Pheobe :

Nici macar privirea mea nu a dat de Adam. As putea spune ca imi pare rau dar nu imi pare. A doua oara imi tineam gura si probabil luam o bataie sora cu moartea.

Am ajuns acasa. Pe frigider am gasit un bilet de la mama mea, plecand de curand într-o operație într-un spital din Arizona, destul de departe, insa ca neurochirurg, mama salvează viata unui om acum.

Mi-a lăsat cele necesare. Scuze, bani, mâncare, curatenie si doua numere de telefon la care pot apela oricând in aceste doua zile.

-Bingo. Zambesc victorios atunci cand gasesc numarul Raisei in telefonul meu. Stiam ca mi l-a trecut ea in ciuda insistentelor noastre si acum ma bucur.

Tot ce vreau este sa nu raman singura in casa asta destul de mare, cu gandurile mele negre. Imi apelez noua amică si dupa doua bip-uri răspunde.

-Heeei. Vocea ei este fericita. Ea însăși este fericita tot timpul.
-Bună. Ce faci? Iau initiativa. Nu vreau sa devin o fata antisociala.
-Bine. Ma plictiseam. Tu? Perfect. Se plictiseste.
-Sunt ok. Mă întrebam daca vrei sa dormi in seara asta la mine. Tace. Pur si simplu tace. Stiam eu. Cine ar vrea sa vina in casa unei ciudate ca mine?
-În douăzeci de minute sunt la tine. Am adresa ta. Nu îți fa griji.

Fix griji imi faceam eu in acest moment. Termin de mancat laptele cu cereale si simt cum o sa explodez de la atata mancare. Spăl farfuria cu grijă si rămân cu privirea pe încheieturile mele. Urasc acele vânătăi. Le urasc. Nu le vreu acolo.

Imi inchid ochii si ma calmez, uscandu-ma intre timp pe maini. Ma uit prin dulapuri. Nimic pentru o seara a fetelor. Deci trebuie sa merg si la magazin.

Inca in hainele de scoala, iau un rucsac gol si cardul de credit iesind pe usa. Supermarket-ul nu e deloc departe, in mai putin de cinci minute ajungând.

-Se pare ca am avut aceeasi idee. Rade putin fortat Raisa si apare in fata mea. O privesc ciudat.

-Uh, da. In maini are câteva pungi de chipsuri si doua sticle de suc. -Fără floricele? Incerc o glumă si chicotim usor amândouă. Ma insoteste din nou in supermarket cu o privire aspră si corpul fiind încordat.

-Uite floricele, hai sa le luam si sa plecăm. Spune rapid, luand trei pungi de popcorn, tragandu-ma spre casa de marcat. Incerc sa nu iau in seama atingerea ei.

-Stai. O opresc eu confuza si ma intorc doua rafturi mai in spate.

Ma întind după înghețată si iaurt dar nu reușesc. Este prea inalt pentru înălțimea mea de 1.62.

-Raisa, putin ajutor? Ma uit in jurul meu. Nici urma de ea. Unde a dispărut? Ea are 1.75 pe puțin, ajungea cu ușurință la dezerturile mele. Bombăn ceva si imi pun picioarele pe primul raft dar degeaba. Tot nu ajung. Si zău ca mai sus nu ma pot urca.

-Micuța pisicuță nu e in stare sa ajungă la înghețată?

Voce batjocoritoare. Privire înghețată plina de ură. Corp atletic si un zambet răutăcios cu piercing in buza joasă. Adam.

Oftez infranta si dau sa plec dar ma opreste, tragandu-ma in spate doar de bluza, evitând sa imi atinga pielea. Printre atatea bule negre, are si una albă.

-Poftim pisicuță. Spune si îmi aseaza in palmele mele proaspăt întinse, doua cutii de înghețată. As vrea sa il rog sa imi dea si doua de iaurt însă gura mea in acest moment pare lipita cu adeziv.

-Mulțumesc. Mă chinui sa spun si aproape fug din acel loc. De aceea Raisa se comporta asa, stia ca Adam este in magazin si nu voia sa dau de el.

-Aici Pepe. Aud vocea prietenei mele si ma îndrept rapid spre casa unde tine ea un loc. Pun pe banda si cele doua cutii de înghețată, luand si trei ciocolate tot de la casa. -Ai dat de el asa-i? Ma intreaba șoptit si eu aprob, ea oftand.

La casa de langa isi face aparitia sarpele Diavolului, vorbind plictisit la telefon, cu doua pachete de țigări si alte chimicale in mâini. Imi mut privirea imediat cum isi da seama ca este privit. Inainte sa plec din magazin, il privesc cu coada ochiului. Tresar. Si el ma privea pe mine. Imi face cu ochiul si eu ma cutremur iesind val vârtej din supermarket.

Adam\Trouble :

-Rahat. Sunt in criză de timp. Fac stanga in supermarket si ma opresc. Dau exact de acea Pepe cu gura mare si totusi traumatizată.

O analizez de la depărtare. Se chinuie sa ajungă la un raft mult mai înalt decat ea, dupa înghețată. Ma crispez cand vad vanataile uriașe de pe încheieturile ei. Bluza i se ridica si pot sa le observ si pe cale de pe abdomen.

Amintiri cu sora mea imi trec in acest moment prin minte dar le alung repede mergand spre ea.

-Micuța pisicuță nu e in stare sa ajungă la înghețată?

Se opreste din orice acțiune atunci cand imi aude vocea. Ador asta. Ador ca ii este frica de mine si stiu ca niciodata in viata ei nu imi mai vorbi într-un mod neplăcut mie.

Ofteaza îndelung si se intoarce cu spatele vrand sa plece dar o opresc, tragand-o doar de bluza. Nu gandesc inainte de a face o acțiune din cate se pare.

-Poftim pisicuță. Spun simplu si ii pun in palme doua cutii de înghețată. Se uita la mine surprinsa si expira scurt.

-Multumesc. Spune evitând sa faca contact vizual. Aproape alearga spre casa. Merg in urma ei, la casa de langa si o vad cum vorbeste cu Raisa.

Ma simt privit la scurt timp si imi intorc privirea fix spre ea, insa isi muta capul. Pufnesc in telefon. E o obsedata la fel ca toate celalte. Pacat ca pe ea nu o sa reușesc sa o fut prea curand.

-Da omule. Ajung in zece minute. Spun indiferent si închei apelul. Ii fac cu ochiul inainte sa iasa din supermarket. Cred ca m-am tampit.

Conduc ca un maniac pe strazile acestui oras, gandindu-ma la acei ochi stupizi. Pupile alungite, geme lungi, Bagami-as picioarele. Pisicuță jalnica.

-Alo, Chase? Pregătește-mi-o pe Linda. In seara asta o iau cu mine.

Atât ii spun prietenului meu si opresc masina ranjind cu toata gura, mai apoi începând sa rad de unul singur. Inca una pe lista in seara asta.

Pheobe :

Rad impreuna cu Raisa. Ne aflam in camera mea vizionand un film plin de umor. Nici nu imi amintesc cand am fosr asa fericita ultima data.

-Moor, sa vezi ca acum o fute. Brusc acest cuvant nu imi mai pare periculos, din contra, chiar amuzant. Probabil aveam nevoie doar sa ma dezghet si sa las deoparte acele amintiri groaznice.

-O sa avem un nepoțel. Strigăm amandoua la unison dupa scena erotica si radem care mai de care ținând câte o perna in brațe. -Tu cand ti-ai pierdut virginitatea? Intreb curioasă si ea începe sa rada si mai tare. In optesprezece ani nu am ras niciodata asa de bine.

-Habar n-am. Dar tu? Intreaba ea si simt un jint scurt pe inimă dar imi revin rapid.

-Sunt încă virgină. Murmur rușinată si ea se opreste din ras dar inca zambeste.

-Asta e minunat. Inseamna ca astepti baiatul potrivit. Si o sa o faci prima oara cu cineva pe care il iubesti. Spune ea si eu aprob. Are dreptate. Chiar e minunat ca inca sunt virgină. Foarte minunat. -Hai sa facem un selfie. Instagramul abia asteapta vesti de la noi. Adauga si isi scoate smartphone-ul ridicandu-l deasupra capului nostru.

Isi pune un braț dupa umerii mei si ma gadila cu picioarele, eu razand cu toti dintii impreuna cu ea. De la selfie am ajuns la boomerangul care a fost postat in ciuda exclamatiilor mele negative.

-Bătaie cu perne. Tipa "amenințător" ea si eu maresc ochii. Pana sa imi revin sunt deja atacata. Incepem sa ne batem ca doua proaste, imprastiind peste tot puf si pene din perne.

Probabil de asta aveam nevoie. Cineva care sa nu ma menajeze tot timpul si sa ma obisnuiasca cu atingerile. Chiar daca numai cele de sex femenin, insa, nici nu am nevoie de altele. Raisa m-a schimbat complet in cateva ore, probabil asta se cheama o prietenie adevărată, un suflet pereche pe care nu o sa il pierzi niciodată.

TroubleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum