Trouble

Capitolul 10

Pheobe :

In jurul meu este o agitatie si o tensiune colosală. Eu si Cassie ne privim una pe alta de parca o sa sarim la bataie in orice clipa.

—Suntem gata Pheobe. Imi intorc capul doar atunci cand imi aud numele. Ochii albastri si dezinteresati a lui Adam ma privesc cu atentie. Aprob luandu-l de mână sub noile priviri șocate. Dar dupa cateva secunde eu sunt cea socata.

Se smulge din mainile mele si da noroc cu baietii ce ii ureaza succes. Cassie zambeste invingatoare iar mie imi stau lacrimile in gat.

Grozav. Acum e Trouble.

O iau inainte oftand. Nu imi aud nici injuraturile dinauntrul meu in acest moment. Muzica este la un volum mult prea ridicat. Cineva se impinge in mine si aproape ajung sa pup asfaltul dar o mana ma prinde inainte de asta.

La dracu'. Voiam sa ajung la masina inainte sa dau ochii cu el. Sunt totusi linistita ca el e cel care m-a atins. Nu mi-ar placea sa fac o scena inconstienta pe aici.

—De ce ai plecat asa repede?

Tonul lui e nedumerit. Chiar poate sa intrebe asta? Am dat sa il iau de mana si el m-a tratat ca pe o carpa. Se pare ca aschia nu sare departe de triunchi iar lupul naravul nu si-l schimba.

—Am vrut sa ajung la masina.

Raspund sec si spre surprinderea mea acesta mă lasă. Ma asez pe locul din dreapta. Observ ca ne asezam intr-o linie cu alte patru masini si atunci realizez ca eu o sa concurez. Adica el o sa concureze. Adica...Drace! Noi o sa concuram.

—Nu! Adam sa nu indraznesti!

Prea tarziu. Tipetele mele sunt ecou in momentul cand steagul se tranteste de asfaltul neted si masinile zboara odata cu noi spre linia de finish. O sa mor, la naiba, o sa mor. Mamă, tată, vă iubesc!

Adam :

Sunt bara la bara cu un Bugatti portocaliu. Pheobe sta crispata langa mine iar eu rad in extazul ce ma cuprinde cand intrec si masina asta.

—Haide iubito, simte adrenalina.

Degeaba incerc, se uita fix in fata strangand de centura de siguranta cu putere. Nici nu stiam ca am asa ceva pe scaune.

Nu stiu de ce a plecat asa repede. Nu trebuia sa o faca. Pentru siguranta ei. Daca o oprea cineva de aici? Daca se izbea in ea sau si mai rau, incerca ceva necugetat? Pheobe nu s-a gandit la ea dar in schimb s-a gandit la furia ei si a luat-o sprint, drept inainte.

Trec primul linia de finish si nu pot sa imi abtin strigatul de bucurie.

—Esti nebun? Puteam muri amandoi. Incepe ea sa tipe din masina si eu imi intorc capul spre ea.

—Ai vazut tu drac murind?

Intreb bombanind, deranjat de tonul ei prea ridicat pentru nervii mei intinsi deja la maxim.

—Tu ca tu. Dar eu? Ma intreaba sarcastica pe acelasi ton si eu chicotesc incet.

Ea este chiar nervoasa.

Isi tine picioarele lipite.

Mainile stranse in pumn.

Isi mușcă buzele.

Si oh. Maica mea...are ochii in lacrimi. Dar tot arata minunat.

—Du-ma acasa. Aproape ma implora ea si eu ii arat semn sa stea o secunda.

Ies din masina, culegandu-mi roadele. Bani, aplauze, si niste numere in treacat insa hai sa fim seriosi. De unde atata memorie sa le trec in telefon?

—Bestial frate. Ca de obicei.

Cassie vine spre mine si bate pumnul zambindu-mi larg. Ma enerveaza de cand am prins-o cum se uita la Pheobe. Nimeni nu se uita asa la Pheobe, mai ales cand ea trebuie sa aiba grija de ea.

—Eu ma duc. Trebuie sa o duc acasa pe Pheobe.

Nici unul nu pare surprins.

—Maine dimineata vine Dominik in tara.

Ma anunta Derek inainte sa plec si eu injur in surdina. Trebuie sa o duc mai repede acasa pe pustoaica.

Pheobe :

—Umărul te mai doare? Intreaba Adam si eu neg.

—Rareori. Insa este suportabil. Ii raspund cu un ton retras.

Deja am ajuns acasa. Acum fiind in masina lui, si ceasul fiind putin trecut de douazeci si trei.

—Nu te speria pisicuta. Imi cere el si eu ma sperii inainte sa faca ceva.

Imi pune mâna pe coapsa fin, eu aproape simtindo, si respiratia mi se opreste. Trebuia sa mai faca o ultima prostie,nu? Ca sa fie totul complet, isi aproprie capul de mine din ce in ce mai mult, uitandu-se prudent in ochii mei de caprioara speriata.

—Ai incredere în mine? Intreaba el. Respiratia sa de mentol, combinata cu tutun, izbindu-se de fata mea.

—Nu. Raspund fara sa gandesc.

Dar nu ma retrag. Nu fac nimic sa ma opun nici macar cand el ranjeste amuzat iar eu nu imi mai simt inima batandu-mi. Astept sa-mi amintesc de acea seara, acele imagini cu mine cand faceam o adevarata baie a durerii, si sa fac o criza. Dar nu se intampla. Obrajii imi ard desi creierul mi-e inghetat.

—Perfect. Raspunde dupa o secunda.

Se apleaca si mai mult in fata, buzele sale atingandu-mi obrazul drept, in coltul gurii chiar. Lasandu-le sa poposeasca putin acolo, pot sa inspir in mine parfumul sau barbatesc. Parfum dupa care ai tanji o viata.

—Noapte buna Pheobe. Sopteste el peste buzele mele.

Imi umezesc buzele si ma aplec peste obrazul sau, sarutandu-il apăsat. Creierul incepand sa mi se dezghete iar inima sa bata din nou la acelasi ritm.

—Noapte buna Adam. Spun eu si imi culeg geanta iesind la foc automat din masina.

Asta a fost una dintre serile complicate. In care l-am cunoscut pe Trouble, Adam, Adam, putin din universul lui Trouble, Trouble iar la sfarsit, iarasi pe Adam. Imi ating locul de care buzele sale s-au lipit si rosesc de parca el ar fi aici si ma vede.

Sper ca aceasta fapta sa nu conduca la una dezastruasa. Este clar ca nu pot sa mai suport nici un pic de suferinta din partea rasei masculine.

Mama se pare ca doarme. Trec pe langa usa camerei sale si intru rapid in a mea, gasindu-mi telefonul intr-un sfarsit.

Am ajuns acasa. Ne vedem maine la scoala. Vii tu sa ma iei dimineata?

La cateva secunde aud cum primesc un raspuns.

Trebuie maine sa imi povestesti tot neaparat!!! Da, vin eu sa te iau. Mi-a spus Derek ca te-a cunoscut, trebuia sa iti spun de el dar...da. Noapte buna scumpo! <3

Zambesc si ma pun in pat odata ce ma schimb de pijamale. Adorm straniu de linistita si cu gandul la acea belea...