Capitolul 14

247 24 6
                                    

Pheobe :

Scoala...minunata scoala. Mama a plecat imediat dupa tata si a revenit azi dimineata dar nu am apucat sa o vad, stand in casa, invatand si dormind.

Ma imbrac intr-o pereche de blugi negri care imi scot fundul in evidenta, un tricou alb mulat pe bustul meu mediu si o geaca de piele, dandu-ma doar cu rimel si un ruj visiniu. Arat bine azi, arat mai rebela. Poate din vina anturajului lui Adam.

Semnul de pe gatul meu este mare, si vizibil, inca mov. Il ating si rosesc, zambind subtil. Imi las parul drept pe spate si imi incalt perechea de vansi, iesind pe usa.

-Buna dimineata si tie domnisoara.

Mama iese in cale cu doua sendvisuri in mana, intinzandu-mi-le.

-Neata mama.

Imi sarut mama pe obraz si ma departez incepand sa zambesc.

-Arati bine. Cam schimbata. Dar sa trecem cu vederea, asta si pata ai de pe gat.

Incep sa rad. De ar stii mama cat de zapacita de cap sunt. Trec pe langa ea si ies afara, acolo asteptandu-ma Raisa. O imbratisez strans si incepe sa ma ia la bani marunti cum porneste masina.

-Ce e cu noul tau look?

-Nu stiu...Eu si Luke...s-au intamplat multe intre noi, ne-am sarutat, am capatat asta, si l-am lasat asa de aproape de mine...mai aproape decat credeam ca e posibil. Si ma bucur. Cred ca m-am indragostit Raisa.

Prietena mea ofteaza si imi strange mainile cu mana ei libera.

-Inteleg cum e sa te indragostesti de omul nepotrivit.

Cuvintele ei ma fac sa ridic din sprancene.

-Cum adica?

-Rahat. Isi da seama tarziu ca s-a scapat.

Parcheaza masina in curtea scolii, si blocheaza portierele din nou, ne intoarcem una spre cealalta incepand sa vorbeasca.

-Eu am o relatie cu proful de sport, de aproape un an. Anul trecut am fost foarte rebela, usuratica, una dintre fetele pe care acum le urasc. Dar, parand cliseic iti spun ca el m-a schimbat. Cand s-a mutat la noi la scoala, am avut cu el mii de probleme, ajungand sa ne certam la cutite pana si la detentie, dar am ramasi intr-o seara inchisi in scoala, pentru ca afara era o furtuna mult prea mare. M-a gasit pe o saltea in sala de sport, ceilalti au fost stransi in hol din cauza intunericului. Am dormit amandoi si am povestit, de atunci il iubesc.

Povestea ei m-a facut sa zambesc, asta a fost revigorant, foarte frumos. Au o poveste frumoasa si normala iar eu cu Adam nu cred ca o sa putem avea asa ceva.

-Este in regula. Sunteti amandoi frumosi si tineri. Acum haide sa coboram, in curand incepem orele si avem chimie impreuna.

Iesim din masina amandoua si cateva capete se intorc aproape instantaneu, inclusiv popularii. Gasca baietilor rai se intorc spre noi doua si imi dau seama ca iubitul Raisei le explica ceva.

—Cuceritorul vine spre noi.

Adam vine spre mine cu mersul sau apasat, ochelarii de soare asezati pe ochi, parul perfect aranjat,hainele negre si ranjetul sau bolnav dar adorabil.

—Buna dimineața iubito.

Isi da jos ochelarii de soare si daca credeam ca multa lume e atenta la noi, acum mi se pare ca jumatate de planeta ne priveste. Isi lipeste buzele de ale mele intr-un sarut scurt si ma lipeste de el, trangandu-ma cu o mana de talie.

Ochii lui albastrii stralucesc mai tare ca niciodata si inca ii simt pierciul din buza de jos imprimat pe buzele mele.

—Buna dimineata.

Spun cu o voce usoara si ma intind sa il sarut din nou fericita, iar el accepta putin surprins.

—Lua-ti-va o camera copii.

Proful nostru de sport trece rapid pe langa noi care chicotim si ma uit spre locul unde aproape alearga, dar cand o vad pe Raisa mergand in spatele salii de sport, ma prind.

—Sa va tina frate.

Derek vine si da mana cu Adam cum intram in scoala si eu zambesc spre el in semn de "multumesc". Oamenii incearca sa ascunda faptul ca se holbeaza dar nu le iese, iar eu incerc sa nu le acord atentie.

O luam din nou la pas, si atunci cand se suna, oftez.

—Hai sa chiulim de la prima ora. Avem chimie, cu siguranta nu o sa observe profa lipsa noastra la cat de necioplita e.

Doamna Charlie este foarte draguta, doar ca nu o intereseaza deloc de noi, daca venim sau nu la ora, ne trece fara sa ii spunem vreun cuvant doar pentru ca ea nu vrea sa vina la corigente la vara.

—Bine Adam.

Nu stiu daca fac ceea ce e corect, nu sunt tocmai obisnuita, dar o sa merg pe instinct, la fel ca pana acum. Ratiunea mea nu imi zice prea multe in ultima vreme.

Adam / Trouble :

După ce am convins-o pe mica Pheobe sa chiuleasca, ne-am impreunat mainile si am iesit din scoala, ajungand la parcul de langa, unde este umbra mai tot timpul. O atmosfera placuta.

—Imi place tinuta ta de astazi.

Spun eu cu privirea spre look-ul ei, desi a mai venit imbracata in negru la scoala, geaca aia de piele ma omoara. Daca tatal ei ar afla ce se intampla cu mine si fiica ei, oricat as incerca, as fii mort acum.

—Multumesc. Mi-am amintit ca imi e cald.

Chicotesc la vorbele ei si o privesc cum se aseaza cu fundul pe spatarul bancii, dandu-si jos geaca, parca cu incetinitorul. O sa ajung in iad pentru gandurile ce imi provoc cu fetita asta.

—Ma duc sa cumpar inghetata, stai aici. Vrei sa iti dau telefonul sa te joci Sumbay Surf?

Intreb ironic si ea incepe sa rada cu sughituri, eu razand de rasul sau.

—Sa plang ca ma tratezi ca pe un copil, sau sa rad ca ai Sumbay Surf pe telefon?

Zambetul ei e cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata. Si o sa fie o prioritate sa il vad din ce in ce mai des. Indiferent de obstacolele si persoanele de care o sa trebuiasca sa trec.

Un follow pe insta la _harasim_1504 va rog.

TroubleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum