stutter | yoonmin [ro]

cincisprezece

yoongi era pe cale să ţipe la el înainte să audă un ding făcându-i pe ambii băieţi să se uite imediat la canapea. ecranul s-a stins după un timp, dar era clar pentru amândoi că un text fusese primit.

"oh doamne. ce mă fac?" yoongi a şoptit, având picioarele brusc paralizate.

"du-te şi uită-te idiotule!" hoseok a şoptit ţipat.

yoongi s-a grăbit către telefon. l-a ridicat cu grijă ca şi cum era pe cale să explodeze înainte de a apăsa pe butonul principal, ţinându-şi degetul peste el.

a apăsat în sfârşit pe buton, telefonul său deblocându-se înainte să vadă previzualizarea mesajului pe care jimin l-a trimis.

"te rog fii bun.." yoongi a şoptit în timp ce a apăsat pe mesaje. a apăsat rapid pe mesajul lui jimin şi nu s-a putut abţine din a-şi arăta zâmbetul.

"oh jimin." a murmurat înainte să îşi încalţe pantofii.

***

jimin şi-a sters lacrimile cu capetele mânecilor bluzei lui de un roz pal. ştia că dacă îl voia pe yoongi, trebuia să îi trimită mesaj. şi-a închis strâns ochii, devenind frustrat din cauza tuturor gândurilor care îi treceau prin minte.

dacă yoongi urma să pună presiune pe el din nou? dacă yoongi doar îl folosea? dacă taehyung şi jungkook s-au supărat? şi-a strâns în mână telefonul în timp ce 'dacă-ul' cel mai rău i-a apărut în minte.

dacă părinţii lui află?

jimin a continuat să se gândească înainte să îşi mestece buza inferioară. a dat la o parte toate acele gânduri şi i-a trimis mesaj lui yoongi.

baby boy: tati, vino.

****

aparent, capitolul ăsta a fost mereu în cartea originală, dar am uitat de el sau nu îmi dau seama ce am făcut?? în fine, autoarea a spus că se va apuca să scrie în curând din nou, pentru că aproape a absolvit liceul şi o să fie mai liberă.