Fiecare moment din viata este dat de destin. Da, eu cred in soarta, in ceva ce trebuie sa se intample....trecem prin jocul propus de cineva la inceput...insa consider ca destinul "ti-l mai faci si singur".
Ei bine, in momentul de fata nu stiu ce mai pot schimba. Stau si privesc distrusa tot ce-mi ofera sau imi ia viata in aceasta clipa...tremur...un sange inveninat imi curge prin vene, lacrimile imi palesc fata alba ca varul...inima mea bate atat de tare incat o simt in tot corpul...durerea e de nedescris...tradarea ucide fiecare farama buna ramasa din mine...urasc sa simt asta...ochii mei ard vazand ghinionul ce-l poate avea o fiinta care iubeste atat de mult...simt ca trebuie sa fie o scapare...trebuie sa fie altul...nu e el...el ma iubeste...
...Dar el e in bratele ei acum. O saruta cum credeam ca ma saruta numai pe mine...o atinge atat de "intentionat" si doritor...nu se vede niciun regret pentru ceea ce face...ea are o expresie rautacioasa ca si cum ar sti ca imi face rau...stie ca ii privesc.
In momentul asta as vrea sa ma trazneasca un fulger..sa se desfaca pamantul si sa cad in gol sa nu mai vad...sa nu ma mai doara...dar eu ma afund in golul sufletului meu...nu...nu poate fi el...cad jos imbratisandu-mi corpul de parca mi-as strange durerea...si aud rasul ei salbatic...vreau sa uit ca l-am cunoscut....nu ma iubea...si rasul ei...si tipetele mele...erau simultane...dar ma acoperea...o auzeam doar pe ea oricat as fi tipat.
Deschid ochii...sunt plina de lacrimi si de sudoare...e intuneric si sunt in patul meu.
Il sun:
-Alo?
-.....( ma linisteam ascultandu-i vocea si parca mi se parea absurd ca il sunasem)
-Hei, vorbesti?
-Ce faci?
-Dormeam...tu?
-Mi-e dor de tine...
-Ce ai?
-Am visat urat...iar...
-Tu mereu visezi. Hai sa dormim....
-Bine ( "oricum tu nu stii cat de real a parut si cat de rau ma doare si acum...e o senzatie de ura..." vroiam sa ii mai spun...dar am tacut.)
-Noapte buna.
-Da, mersi la fel...