Ma trezesc in bratele lui Rares...
-Rares...doamne...nu pleca...nu imi da drumu. Nu vreau sa-l vad! (tipam plangand)
-Gata. Andra, nu mai e. Robert nu stie unde esti. Aici, cu mine, nu vei pati nimic. Iti jur.
-Nu mai pot :((...crede-ma...vreau sa mor...mai bine muream atunci.
-Nu spune asta. Ma doare sa te aud vorbind asa.
-Nu mai rezist.
Rares ma tinea strans in bratele lui, am plans, dar ma simteam protejata ca un copil la el in brate. M-a leganat si m-a mangaiat pana am adormit.
Peste cateva minute am simtit ca a plecat in fotoliul sau. Se facuse frig dupa ce a plecat. Vroiam sa-l intorc inapoi. Dar..mi-era teama. Nu stiu de ce anume. Probabil mi-era teama sa il sarut, sau sa dezvolt relatia asta sau sa mergem chiar mai departe. Mi-era teama.
M-am culcat ingandurata privind la el.
Peste cateva zile:
-Neatza
-:)Neatza.
-Ce faaci?
-Ma uit la un ingerash si ma gandesc ca as vrea sa fiu mereu trezit asa.
:)Era dulce.
-Mancam ceva?
-Sigur. si se ridica....parea amortit si inghetat. Apoi am realizat ca el de o saptamana dormea acoperit doar cu o geaca intr-un fotoliu, in timp ce eu aveam un pat urias cu perne si paturi groase....
-Am ceva pentru tine ;;).
-Ce?:)
-Am adus un laptop ca sa ne uitam la niste filme sa nu ne mai plictisim cu ochii pe pereti si am cumparat inghetata si popcorn.
-Ieeei :X!
-Imi place sa te vad ca zambesti.
-Mai fa-mi surprize.
-Esti pe interes :))
-Sau nu .
-GLUMEAM.
