Bucataria era o cocina...cam ca restul casei. Era o casuta mica, frumos amenajata...cam ca cealalta pe care acum o urasc. Dar aici chiar nu statuse nimeni...praf, panza de paianjen pe tot tavanul...la usi...si gauri facute de gandaci....
-E oribil!
-Imi pare rau, dragoste. Ne mutam curand doar ca riscul e foarte mare. Tind sa cred k nu putem gati aici. Ai chef sa comandam pizza? Sau sandwich-uri sau ...orice altceva?
-Da, mult mai bine. Ma intorc in pat.
-Pot sa stau cu tine? Camera mea e...
-Plina de sobolani?
-Nu chiar...dar e oribil.
-De acord. Dar dormi in fotoliu.
-Bine.
Mancam, apoi se lasa seara...vorbeam mult cu Rares...ma facea sa uit...ma facea sa rad...si simteam ca il plac...
Trecuse o saptamana. Ma pusesem sa dorm...cand deodata il vad pe Robert deasupra mea...vroiam sa se opreasca...tipam dar nu auzeam nimic...si Rares nu era acasa...
Deodata fata lui se schimba si el era Rares...nu se putea...Nu vroiam sa imi faca asta...
-NUUU...te rog NU si tu!!! :(((
-Taci, Rares e rau! (era Robert cred)
-Nu e, el m-a salvat de tine....esti un monstru!
-Iubito,trezeste-te!
