-Atunci...hai sa vedem.
In acel moment, totul s-a terminat asa de repede ca nu am apucat sa vad sau sa aud nimic. Tot ce stiu e ca m-a durut. Teribil. M-am gandit doar sa-i spun lui Rares cat il iubesc...dar nu cred ca m-a auzit. Am murit.
-Ce ai facut, nemernico?(Rares)
-Te-am scapat de o povara sufleteasca...acum mi te poti dedica mie. Mereu te-am consolat. Si asa credeai ca o sa moara. Sperai asta...
-Esti nebuna! O IUBESC! O IUBESC, DOAMNE NU O LUA DE LANGA MINE, TE ROG! ROBERT SUNA LA SALVARE!
-Nu are puls...a murit, Rares!
-Cum sa moara? Ba esti dobitoc? Ea nu moare! E invincibila, e cea mai buna, cea mai sufletista, cea mai onorabila persoana pe care am cunoscut-o! Nu ea tre' sa moara! EU TRE' SA MOR! Am fost un cretin...un tampit!
-Hai pa, Dumnezeu s-o odihneasca! (Bianca)
-MARS! Daca nu scapa, tu mori odata cu ea! Iti jur, cateao!
Rares se intoarce spre Andra, care zacea alba ca varul intr-o balta de sange, cu un glont infipt in piept:
-Iubito, iti jur pe viata mea, pe sufletul meu, pe orice: Nu te voi parasi niciodata. Mereu te voi iubi. Te rog, rezista pana ajung doctorii. Apoi te vei trezi, vei rade, te voi tine in brate si te voi saruta mereu, in fiecare clipa, ma voi revansa pentru tot ce ti-am facut, pentru fiecare clipa care ne-a adus mai aproape de acest moment. Viata mea, te rog nu muri. Esti tot ce-mi doresc. Destinul ne vrea impreuna. Auzi? Destinul. Si chiar daca nu ne vrea, ni-l facem singuri. Te implor, dragostea mea, respira. Vreau sa fi sotia mea, vreau sa fi mama copiilor mei! Ma auzi? ANDRA!
Rares plangea in hohote, strigand cat de nedrept e... intr-un moment de durere a impuscat-o pe Bianca...strigandu-i Andrei sa se intoarca, pentru ca a razbunat-o si va fi bine...chinuit de durere, o tragea in bratele lui, ii curata parul, pieptul, incerca disperat s-o aduca inapoi...
Au ajuns doctorii. Au dus-o la spital pentru o resuscitare...insa Andra nu se trezea...ceva o tinea acolo...acolo ii era mai bine. Acolo, ea nu stia ca Rares inca o mai iubea. Era fericita...si nu dorea sa se intoarca.
Rares a fost distrus. A incercat sa moara de mai multe ori, insa visa sau avea o presimtire ca o va revedea curand...
Fratele sau nu a mai suportat sa-l vada suferind. I se parea o durere brutala... il vedea nenorocit si doritor de moarte. Intr-o zi, i-a pus o doza de somnifere intr-un ceai si l-a lasat sa adoarma...Rares a adormit pentru totdeauna, a fost inmormantat langa Andra si la capul lor scria:
"Dragostea ne face mai puternici, dar tot ea ne poate distruge intr-o clipa."
Multi oameni au luat exemplul lor si s-au iubit o viata intreaga, fericiti, evitand suferinta.
Andra si Rares s-au intalnit in Rai, unde s-au iubit o vesnicie.
