A facut o pauza lunga, apoi mi-a soptit:
-Nu e singurul care te iubeste.
-De ce spui asta? Chiar nu imi pasa. Nu pricepi? In spatele meu, dupa acest zid, el o iubeste pe alta!
-Mie imi pasa...pentru ca si eu priveam cum el te iubea pe tine si sufeream, si sufeream la geamul tau cand el te parasea, si imi venea sa-l omor in bataie cand iti facea rau, si eu nu te-am lasat sa mori, atunci cand elar fi facut-o.
-Robert...ce tot spui?
-Iti spun, ca eu te iubesc mai mult decat te iubea el...sau poate la fel...dar el e bolnav psihic. Viata l-a facut un maniac. Nu se mai poate controla, oricat te-ar iubi. Si acum...nu pare sa-i pese daca tu te-ai trezit sau ai murit.Daca continui sa te consumi pentru el, esti o proasta. (si m-a sarutat)...era diferit...nu vroiam...dar nu mai aveam putere sa-l resping. Nu-mi pasa ce ajungeam...puteam sa-mi bat joc de viata mea in continuare...sau puteam sa mor...macar asa....voi vedea ce se va intampla...
-CE FACI BAI?
Rares iesise din camera si-l vazuse pe Robert sarutandu-ma. L-a luat la bataie...i-a carat zeci de pumni si picioare...si Robert nu riposta.
-Opreste-te! (eu)
Atunci, Rares s-a intors cu o privire plina de ura spre mine.
-TE IUBEAM, TARFO!
-Ma iubeai? PUTEAM SA FIU MOARTA! Si tu ma iubeai? Nu ti-a pasat niciun moment...m-ai lovit, m-ai injurat, mi-ai distrus viata... apoi te-ai carat in bratele alteia...nu ti-a pasat ca te asteptam, nu ti-a pasat ca plangeam, ca te strigam! EU CHIAR TE IUBEAM si te-as fi iertat pentru tot. Dar tu ai fost atat de orb si de prost incat ai vrut sa ne faci rau amandurora.
-Nu credeam ca vei astepta atat! Speram sa te cari de aici si sa ma uiti! Si sa pleci sa afli adevarul peste mult, mult timp dupa ce nu iti mai pasa de mine. Si atunci, in mod corect, plateam pentru ce am facut!
-Nu te-as fi uitat niciodata! Te iubesc, Rares!
-Mi se face scarba...auzi ma, Rares...vii inapoi sau ma fac a draq si ti-o scot pe bocitoarea asta de aici chiar eu?
-Bianca presupun.
-Chiar eu. Oricand la un nivel deasupra ta.
-Cred ca te inseli.
