Nici nu a apucat Iulia sa termine...am mers sa vad cu ochii mei.
Si visul meu a devenit realitate...El o iubea pe ea...si ea imi luase locul. Atunci, bucatile din inima mea ranita s-au spart in alte miliarde de bucatele...Am inceput sa plang atat de tare...Vroiam sa urlu de durere, si vroiam sa tac. Vroiam sa moara. Amandoi. Vroiam sa mor si eu.
Era exact cum visasem: el si ea. Si dorinta mea de a distruge...mi-am adunat ultimele forte si m-am repezit asupra lui cu un cutit.
-Andraaa?Ce faci?
-Ce? Unde e?
-Cine?
-Rares.
-Ti-am spus deja, e plecat....nu stim unde, dar nu mai e aici.
-Bine...aaa..el...
-?
-Nimic.
-Andra, esti bine? Pentru un moment cazusei atat de tare pe ganduri ca am crezut ca esti in transa...daca vrei...putem vorbi...ca pe vremuri.
-Ce sa fac? Aveti bunul simt sa ziceti multumesc ca nu va dau foc cu casa cu tot dupa ce am patit datorita voua. Sunteti doua nemernice!
-De ajuns! (apare Robert din camera)
-Tu ce mai vrei?
-De ce nu ai ramas acasa la mine? Erai in siguranta.
-Ai spus ca e "afacerea lui". Tu cum de esti aici?
-A venit la mine.
-Lore?
-Da...
-Esti...
-Sunt vie, sanatoasa, stiam totul dar nu puteam face nimic. Si ar trebui sa pleci. Rares e imprevizibil...mai vine pe-aici . Mi-a fost atat de dor de tine!
-Lore tu ai stiut, mereu. Nu ati facut nimic...nu pot sa cred....
-Nu stiam sigur. Si...Rares te iubea. Doar ca inebunise la gandul ca ti-a facut rau. A devenit un maniac care uraste femeile...pleca de acasa si venea aici....isi varsa nervii in bautura si pe noi ne chinuia in ultimul hal...apoi il gaseam in camera lui cu o fotografie de-a ta spunand ca se uraste...ca tu meriti mai mult. El chiar te iubea, draga mea. Intr-o zi mi-a aratat un inel...acela pe care-l porti acum pe deget. A spus ca vrea sa iti spuna adevarul, o data pentru totdeauna. Si daca il vei respinge...va pleca.
