Prolog

120 2 1
                                    

As vrea sa ploua acum ! Poate asa nu se mai uita toti la lacrimile mele. Oricum nu mai conteaza ! El a plecat pentu totdeauna, m-a lasat singura cand stia ca abia ma descurc cu el. Cum poate sa fie atat de crud? Ma iubeste? Nu cred, dar cand m-a iubit vreodata ?

E posibil oare sa fiu ranita de doua ori in acelasi fel?

Picioarele mele se misca automat, simturile mele sunt complet naucite. Eram indragostita, la dracu ! Din nou...si speram sa fie pentru totdeauna. Si nu a fost! Ochii deja ma ustura, nici nu vreau sa ma gandesc la fata mea, dar lacrimile pur si simplu nu se opresc ! Nu stiu cand m-am ridicat de pe banca. Sa fii trecut ore sau cateva minute?

Sunt obosita de toate astea, dar stiu ca daca am trecut odata peste o durere la fel de mare o mai pot face o data ! O sa dureze mai mult, dar si atunci cand o sa treaca o sa am grija sa nu mai se intample vreodata sa fiu ranita ! Nu am nevoie de el sa respir la propiu, am nevoie de el sa fiu fericita ! Dar o sa imi treaca si asta !

Astazi o sa devin o alta persoana: mai puternica, mai increzatoare si mai greu de pacalit! Astazi o sa imi interzic sa mai iubesc, pentru ca iubirea nu provoaca decat durere ! Nu mai am nevoie de el, cum nici el nu mai are nevoie de mine, tocmai de aceea imi sterg lacrimile si cu ochii inca rosii zambesc ! Zambesc pentru ziua de maine cand voi fii alta persoana .

_____________________

Scuze daca este prea mic si pentru greselile de ortografie! O sa incerc sa scriu si cu diacritice de acum incolo ! Sunt noua si nu prea stiu sa folosesc wattpadul, dar o sa invat , promit ! :)

Iluziile unei adolescenteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum