Partea a doua
După întâmplarea de la cafenea si discuția auzită, am avut un amalgam de gânduri. Dar problema mea de acum:
Nu știu ce să fac până diseară? Sa merg la cumpărături sau să crăp ca sparta mâncare in mine...
- Mai bine te-ai gândi să te schimbi ca să te mai duc undeva.
- Iar tu?
- Trebuie să am grijă si de tine, tolomaco!
- Și ce propui?
- Imbraca-te si o sa vezi.
*
După câteva minute ies din cameră îmbrăcată cu o pereche de blugi negri cu talie înaltă și o bluză cu guler, mi-am pus paltonul si fularul la gât și m-am încălțat cu o pereche de ghete joase.
- Înțeleaptă decizie de a lua ghete fără toc, doar nu vrei să repeți cascadoria ta.
- Haha... Hai sa mergem pentru că diseară trebuie sa fiu la teatru.
Ma ia de mână și magia ei se repetă. Suntem iar la spital.
- De ce am mai venit de data asta?
- Taci si o sa vezi!
Mă apropii de mine mai mult. Stă cu capul pe pat și ținându-mă de mână o fată cu părul lung si buclat.
- Eveline... de ce nu te întorci la noi? Acum chiar am nevoie se prietena mea cea mai bună... Nu ma părăsi la fel cum au facut-o si fratii mei.
- E Holly, asa-i?
- Da. Tocmai a ajuns acasă. Nu si-a mai văzut familia de cand l-ați pierdut pe el.
- Dar de ce?
- Eve, fiecare își găsește un mod de a-și alina durerea. Tu ai facut-o prin afundarea ta in munca si ruperea de familie a fost mai usor pentru ea. Plus ca a aflat că Matei a murit intr-un accident de mașină în urmă cu câțiva ani.
- Ce?
- Acum să ne întoarcem la oile noastre.
Trag o ultima privire către ea și încerc să nu plâng, dar o lacrimă tot mi se prelinge pe față.
Acum suntem in fata teatrului... de aici incepe misiunea mea.
- Spor la treabă, Eve!
- Mersi... auzi?
- Da?
- De ce nu imi spui numele tau?
- Alia, draga mea!
Apoi ma lasă iar cu ochii in soare. Deja m-am obișnuit.
In fata teatrului ma astepta James cu Melody alături de încă un bărbat și o femeie. Sunt cei cu care vorbea la cafenea.
- Bună seara! salut eu prima, ca mai apoi să am parte de îmbrățișari strânse din partea lui Melody.
- Bună seara! îmi raspunsera într-un final si cei doi.
Intrăm în teatru, Melody ma ia cu ea în culise.
- Vreau să mă ajuți să mă îmbrac.
- Cu mare drag, pitic!
***
Piesa începuse de mai bine de o oră, iar partea lui Melody avea să înceapă. Noi suntem in primul rand. Intra sfios pe scena și vrea să își înceapă replica, dar se blochează. Își atinteste privirea spre mine, iar eu o incurajez.
- Moșule , eu doresc să spun ceva in apararea elfilor! Nu trebuie să îți fie frică ca nu vom ajunge la toti copii din lume. Rudolf se simte mai bine acum și va poate călăuzi.
***
Piesa se încheiase, iar Melody veni spre mine și mă îmbrățișa.
- Mulțumesc mult, Eveline!
- Plăcerea mea, piticot!
- Să mergem să sărbătorim la cafenea! ea este super entuziasmată, dar James e pierdut in gândurile sale.
- Melody, în seara asta vei merge la bunicii tai.
- Dar nu vreau! pentru prima oară Melody ii răspunse tăios unchiului ei.
Ceva este neregulă.
- Scumpo, spun eu, vom sărbătorii mâine seară, promit!
- Bine atunci!
Îl sărută pe obraz pe unchiul ei si pe mine mă îmbrățișa, apoi plecă cu bunicii ei.
- James, putem face o plimbare?
- Mi-ar prinde bine!
O luăm la pas și mergem spre parcul din apropiere.
- Ce ai pe suflet? nu puteam să mă abțin până ne-am fi așezat undeva.
- Of... bunicii din partea mamei ei vor sa imi ia custodia, deoarece nu ma cred în stare s-o cresc fără mamă. Si am încercat să le demonstrez contrariul...
- Am înțeles.
In Dldecembrie este destul de frig, iar ninsoarea nu prea stă sa aștepte.
- Hai sa mergem la târgul din apropiere. Ne putem destinde.
Ma uit fascinată la acei fulgi. Imi scot mănușa si ii privesc cum mi se aștern in palma.
- Nu ai vazut o ninsoare pana acum?
- Ba da, dar nu am fost niciodată atentă la detaliile din jurul mereu. Universul meu a fost mereu munca.
- Atunci te pot învăța și eu cate ceva.
*
Mă lua de mână și mă târî la toate standurile cu jocuri, cu mâncare, la un moment dat câștigase un mic urs pândă de pluș.
Acum ascultam un grup de colindători. Le lipsea totusi un acompaniament.
- Stai aici.
Îl privesc cum se depărtează de mine. După nici doua minute îl văd cu o chitară in mana si incepe sa cânte alături de colindători. Vocea lui era cea care conducea acum,iar restul formau un mic ecou. Ii pot observa micile trăsături. Ochii albaștrii, par brunet. O statură impunătoare, dar cu un suflet sensibil. Si maia les gropitele.
Ma privea in ochi si cânta. Cu fiecare sunet, mișcare, se apropie de mine, iar atunci colindul se opri.
- Sărut, sărut, sărut. aclamau oamenii din jur. Privim amândoi in sus si vedem vascul.
Da sa ma sărute, dar îl opresc.
- James, ma ofer eu sa fac pe mama pentru Melody!
- Esti sigura?
- Da!
Fata i se lumină și mă luă în brațe și mă învârti.
CITEȘTI
Magia Crăciunului (NEEDITAT)
خيال (فانتازيا)" -Nu ai știut sa apreciezi la timp ce ai, iar acum ai ajuns in Rai. Totul se plătește, fetițo! - Dar... Macar el este aici? - Degeaba ai regrete acum sau oftezi. Dumnezeu știe să și dea, dar să și ia, iar prețul a fost viața ta." Eveline este o fem...
