Eram împreună cu haita când am simţit acea vibraţie caldă. Sufletul meu pereche se afla undeva în apropiere şi numai eu îl puteam găsi. Însă acum nu era momentul potrivit pentru asta. Trebuia să facem un plan de distrugere al Haitei Nova, condusă de fratele meu geamăn, Damian.
- Putem să-i lovim dinauntru, spuse Omega Joseph, un boboc neinformat.
- Nu avem vârcolaci infiltraţi în haita lui, îl atenţionă Beta Ryan.
- Cred că avem nevoie de un armistiţiu, propuse Sasha, o puştoaică cu părul negru ca smoala şi ochii verzi.
- Armistiţu pentru ce ? întrebă Ryan, ochii lui căprui cu reflexii portocalii strălucind de furie.
- Nu rezolvăm nimic dacă continuăm războiul ăsta. O să suferim pierderi majore şi nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva, continuă Sasha.
- Te ascult, spun eu, brusc interesat de discuţie.
- Ei bine, mă gândeam că poate dacă încheiem un armistiţiu care să conţină toate condiţiile unui trai liniştit, am câştiga timp pentru a ne mobiliza, spuse ea sigură pe sine.
- Sună bine. Îmi place cum gândeşti, Ash, spun eu.
- Mulţumesc, Alpha, spuse ea, aplecându-şi capul.
- Şedinţa s-a încheiat. Sasha, mâine vreau să-mi aduci armistiţiul semnat de Damian.
- Desigur !
Mă ridic cu un aer plictisit din fotoliul vişiniu şi ies din living, fiind urmat de Ryan.
- Asta e tot, Alpha ? întrebă furios.
- La ce te aşteptai ? Sasha a avut o idee bună, spun eu nepăsător.
- Chiar crezi că o fată a avut o idee mai bună ?
- Ryan, ar trebui să termini cu ura asta nemotivată sau o să o aleg pe Sasha să fie Beta în locul tău, spun eu, pierzându-mi deja răbdarea.
Ryan mă privi nervos, culoarea ochilor lui schimbându-se în portocaliu. Continui să merg pe hol, ignorându-l, până când el mă apucă de gât, izbindu-mă de cel mai apropiat perete. Aşteptându-mă la asta, îi întorc favoarea, azvârlindu-l pe podea dintr-o mişcare.
- Mai fă asta odată şi-ţi iei adio de la viaţă, spun eu pe un ton ferm şi iritat.
Ryan rămase pentru o clipă să se gândească la ce ar fi mai bine să facă, apoi culoarea aprinsă din ochii lui dispăru. Se ridică de pe podea şi plecându-şi capul, se întoarse cu spatele la mine şi înaintă pe hol.
Oftez obosit şi intru în camera mea, trântindu-mă pe pat. Însă în loc să adorm, simt din nou acea vibraţie caldă. Mă ridic în capul oaselor, încercând să-mi dau seama din ce direcţie vine, dar îmi dau seama în scurt timp că vine de peste tot. Îmi las capul să cadă din nou pe pernă şi îmi închid ochii, cufundându-mă într-un somn adânc.
Dimineaţa următoare mă trezesc cu o dorinţă arzătoare de a o găsi pe cea care mi-a furat inima. Mă întreb dacă şi ea simte ceea ce simt eu.
Fără să mai pierd vreo clipă, mă ridic energic din pat şi mă pregătesc de liceu, care desigur nu m-a exclus nici pe mine. După câteva minute ies din casă grăbit.
✦ ✦ ✦
- Ai văzut cum se uita ? Cu siguranţă pune ceva la cale, spuse Sasha sceptică, uitându-se cu ură la Chelsea şi Michelle, fiţoasele liceului.
- Du-te şi izbeştele de un perete. Oh, stai ! Am uitat că voi fetele vă rezolvaţi problemele cu mai multă delicateţe, spun eu plictisit.
- Cum zici tu, Omul Peşterii, mă ironiză ea.
- Lecţia numărul 1: Să nu crezi niciodată tot ce spun, zic eu, scrutând cu privirea mulţimea de adolescenţi ce se revărsa pe holuri.
O văd cu coada ochiului pe Sasha care-şi dădea iritată ochii peste cap. Însă cum n-am timp şi de nervii ei, o ignor.
- Să înceapă distracţia, murmur eu când o observ pe Lorraine Parker, vorbind cu prietena ei la fel de enervantă ca ea, Hailey.
- Sper că nu începi iar, spuse Sasha morăcănoasă, urmărindu-mi privirea.
- De ce nu ? Doar şti cât de mult îmi place s-o sâcâi pe scorpia de Lorraine, spun eu răutăcios.
- Câteodată îmi dai impresia că ţi-a picat cu tronc tipa aia, oftă ea.
Nu mai stau s-o ascult pe Sasha care debita tot felul de prostii şi îmi fac loc prin mulţime, oprindu-mă în spatele lui Lorraine. Cum observ că e neatentă, îi trântesc uşa dulăpiorului la perete, ea tresărind surprinsă. Se întoarse furioasă spre mine, bombănind ceva legat de Hailey. Rămase uimită când în loc de prietena sa mă văzu pe mine. Dar uimirea ei trecu ca o străfulgerare, fiind înlocuită de enervare.
- Ce vrei, idiotule ? întrebă ea nervoasă, arătând de parcă nu s-ar fi simţit bine.
- Multe. Ai vrea să-mi îndeplineşti dorinţele ? o întreb eu sarcastic.
- Du-te dracului, Drake, spuse ea, scuipând cu venin din priviri.
- Dacă mă duc, voi avea grijă să te iau cu mine, spun eu zâmbind fals.
- Haile...rosti ea încet şi prietena ei îi sări imediat în ajutor.
- Drake, dispari, spuse bruneta, privindu-mă îngrijorată.
- Şi dacă nu vreau ? o întreb eu amuzat.
- Drake, te rog. Loo e...începu ea, însă Lorraine o apucă de mâneca bluzei, împiedicând-o să-şi termine propoziţia.
- Ce-ai zice să continui ce aveai de zis şi poate vă voi lăsa în pace.
Atunci, soneria se auzi peste vocile noastre, anunţând începutul orelor. Aproape simultan, Lorraine se prăbuşi în spatele lui Hailey. Dintr-o mişcare îi cuprind talia cu o mână, oprindu-i căderea. Hailey se întoarse speriată, prinzând-o pe Lorraine de ambele mâini.
- Se întâmplă din nou, spuse ea cu o voce sugrumată. Priveşte-i mâinile. Sunt atât de reci !
O aşez pe Loo pe podea, prinzându-i curios mâinile fragile într-ale mele şi tresar aproape imediat ce iau contactul cu ea. Atingerea ei era electrizantă şi dureros de plăcută. Îmi trag mâinile dintre ale ei, văzând-o cum îşi revine. Ochii ei obosiţi mă priviră preţ de o clipă buimăciţi.
- Cum ai făcut asta ? întrebă şocată Hailey.
- Nu ştiu, murmur eu, ridicându-mă de lângă Lorraine şi îndepărtându-mă rapid de ea.
Simt cum inima urlă după atingerea ei, însă refuz să cred că asta e posibil. Lorraine nu poate fi sufletul meu pereche. Inima mea nu-i poate aparţine persoanei pe care o urăsc şi cu atât mai puţin unui simplu om. Dar pot oare să neg ceea ce deja este evident ?Pam-pam-pam. Cum vi se pare capitolul ? Sper că am descris bine din punctul de vedere al unui băiat. Nu prea am experienţă în domeniul "înţelegerea minţii masculine" (dacă ai putea avea experienţă în domeniul înţelegerii acestor creaturi neînţelese numite 'băieţi'). În fine, aştept păreri şi dacă vă place cum scriu, vă rog să mă votaţi.
P.S. La link extern aveţi poză cu Drake.
Pe data viitoare ! :3
CITEȘTI
The Night of Wolves I
WerewolfC A R T E A 1 " Ochii lui precum două oceane îngheţate priveau adânc intr-ai mei, citindu-mă parcă ca pe o carte deschisă. - Mă iubeşti ? întrebă el, ca şi cum existenţa sa pe pământ ar depinde de asta. - Da, îi răspund eu timidă, ţinându-mi capul...