The Night of Wolves I

Capitolul XI

Loo's P.O.V

Mă trezesc într-o cameră întunecată. Prima întrebare care îmi vine în minte este unde naiba mă aflu ? Ştiu că eram în camera Sashei alături de Wade , când a izbucnit haosul. Drake intrase în încăpere, apoi... Apoi nu ştiu ce s-a mai întâmplat. Umărul mă ardea îngrozitor, însă nu puteam aștepta ca durerea să treacă de la sine.
Mă ridic ameţită în capul oaselor ca după câteva clipe să cad la loc. Simt cum camera se învârte cu mine. O senzaţie de greaţă mă cuprinse pe neaşteptate. Dacă Hailey ar fi acum aici probabil că ar zice din nou că sunt însărcinată. Rânjesc aproape inconştient, când o voce îmi întrerupse şirul gândurilor:
- 'Neaţa, iubire !
- Oh, Doamne, Drake ! M-ai speriat ! spun eu enervată. Ce naiba s-a întâmplat ? intreb, apoi după ce mă uit la mâinile lui: Şi de ce naiba porţi mânuşi ?
- Vila a luat foc şi a trebuit să te aduc aici.
- Ţi-am zis vreodată că nu ştii să minţi ?
- Asta s-a întâmplat, Lorraine ! Port mânuşi pentru că m-am ars.
Lorraine ? De când îmi zice el aşa ?
- Asta s-a întâmplat ? Asta s-a întâmplat ?! Să-ţi zic eu ce s-a întâmplat ! Dacă era vorba doar de un incendiu de ce mama mă-sii sângerez ? ţip eu nervoasă, trecându-mi mâna peste o rană de lângă tâmplă. De ce ţipa toată lumea şi se auzeau focuri de armă ? E cumva un nou mod de combatere a flăcărilor ?
- Se pare că nu eşti chiar atât de proastă precum credeam... murmură el.
- Nu mă face să te pocnesc ! spun eu enervată, reuşind într-un final să mă ridic în şezut.
El afişă un rânjet malefic care parcă spunea lasă-că-o-să-vezi-tu, apoi se aşeză zgomotos pe pat. Se întinse către mine, trecându-şi o mână peste rana de la tâmplă. Într-o clipă, toată durerea dispăru.
- Îmi pare rău pentru mai devreme, nu știu ce a fost în capul meu. Să îl atac pe Wade, să mă comport atât de oribil cu tine...zise el, crispându-se.
Îl privesc puţin buimăcită, simţind cum un roi de fluturi începe să se zbată în stomacul meu. Parcă simţind atracţia dintre noi, Drake se apropie mai mult de mine, până când buzele lui le atinseră pe ale mele. Îmi aşez mâinile după gâtul lui, trăgându-l mai aproape de mine. Însă el mă respinse brusc, eu căzând uimită înapoi în pat. Îmi închid ochii pentru o clipă, ca după ce îi deschid să-l văd pe Drake, stând deasupra mea. Mâinile lui se plimbau nestingherite pe corpul meu, în timp ce continua să mă sărute. Aş fi vrut să simt acea electricitate care ne lega, însă arsurile lui nu-mi permiteau asta.
- În sfârşit ţi-a venit rândul, şopti el, în timp ce-mi descheia cămaşa cu mişcări lente şi precise.
- Ce vrei să spui ? întreb eu, fiind ocupată să-i dau tricoul jos.
- Sora ta, Emma, mi-a făcut plăcere s-o cunosc.
- De unde o şti pe Em ? întreb eu, împingându-l uşor înapoi.
Drake se prefăcu preocupat de sutienul meu, însă după ce mă sărută pe gât, urcă încet spre urechea mea, apoi îmi şopti:
- Mi-a făcut plăcere s-o ucid...
Toată plăcerea din acel moment fu înlocuită de teroare. Mă uit terifiată la el, încercând să scap din strânsoarea sa.
- Cum crezi că a murit aşa subit ?
- A murit de cancer ! spun eu cu lacrimi în ochi.
Drake scăpă un hohot de râs ce-mi zgârie auzul.
- Ce prostuţă eşti ! continuă el amuzat, încercând să-mi dea blugii jos.
- NU ! ţip eu, încercând să-l lovesc.
Eşuez lamentabil, Drake având ocazia de a-mi prinde mâinile deasupra capului.
- Acum e rândul tău să mori, spuse el serios, apoi rânjind pervers: Dar mai întâi să ne distrăm puţin.
Mâinile sale stăruiră pe coapsele mele, făcându-mă sâ fiu străbătută de fiori de groază. Eram atât de neputincioasă în fața lui.
- Nu. Mă. Atinge ! ţip eu, străduindu-mă să scap.
Ca la un ordin, el începu să-și plimbe degetele pe corpul meu, jucându-se cu încuietoarea sutienului până când o deschise.
- Ups... zise el, prefăcându-se uimit. Ce avem noi aici? Mai spuse, mușcându-și buza inferioară.
Rămân tăcută, întrebându-mă speriată în ce m-am băgat. Analizez situaţia cu ultimul dram de calm care mi-a mai rămas. Ideea salvatoare mi-o dă chiar Drake care înjura dintr-un motiv sau altul. Când nu este atent, îl lovesc cu putere la punctul sensibil. Atât mi-a trebuit. Am scăpat din strânsoarea slăbită a mâinii lui, mi-am înşfăcat cămaşa şi am rupt-o la goană. Am deschis uşa din mahon, izbind-o de perete şi am fugit printr-un living, din câte am văzut eu, găsind într-un final uşa de la intrare. Am deschis-o şi pe aceasta cu inima bătându-mi nebuneşte în piept. Odată ieşită din casa groazei, am fugit unde am văzut cu ochii, acoperindu-mă la repezeală cu cămașa.
Intrasem într-o pădure. Era întuneric, ceea ce înseamnă că am fost inconştientă cel puţin câteva ore. Am slăbit pasul, simţind cum începe să mă doară splina din pricina efortului fizic. Mi-am sprijinit corpul de trunchiul masiv al unui stejar, respirând sacadat. Un urlet animalic mă puse din nou în alertă. Dacă e Drake, sunt moartă, iar eu nu vreau să mor.
Încep din nou să alerg, până când mă împiedic de o piatră şi cad, gemând de durere. Încerc să mă ridic, însă cineva mi-o ia înainte.
- Oh, Lorraine ! se auzi vocea persoanei ce mă strângea în braţe.
- Wade, Wade, tu eşti ! Oh, Doamne, chiar tu eşti ! spun eu izbucnind în lacrimi.
- Şhh, încercă el să mă liniştească. Hai să mergem acasă.
Accept propunerea lui cu entuziasm, însă când am încercat să merg, aproape m-am prăbuşit iar.
- În regulă, te-am prins, spuse el, zâmbindu-mi cald.
Îmi închid ochii, lăsându-l să mă ia în braţe. Mă cuibăresc obosită la pieptul lui, simţind cum pleoapele mi se lasă grele peste ochi.

***

Îmi deschid leneşă ochii, privind în jurul meu. Era dimineaţă. Mă aflam într-o cameră necunoscută. Un braţ mă trase spre sine. Tresar speriată, uitându-mă la cine dormea lângă mine. Atingerea aceea electrizantă nu-i poate aparţine decât lui... Drake. Simt cum sângele îmi îngheaţă în vene când el îşi deschise ochii. Ce mă fac acum ? Încerc să-mi păstrez calmul. Trebuie să mă răzbun, şi pentru a face asta am nevoie de un plan bine calculat. Nu pot să urlu şi să fug de Drake. Nimeni nu m-ar mai lăsa să stau în preajma lui.
- 'Neaţa, Lorry ! spuse el, zâmbindu-mi.
- 'Neaţa, îi răspund eu.
Tresar imediat ce se apropie de mine, însă în loc să mă sugrume sau altceva, îmi încheie încet cămaşa. Nici nu observasem că are o privelişte minunată spre sânii mei.
- Eşti bine ? mă întrebă el.
- Da.
- Minți.
Mă străduiesc să fiu calmă şi să nu-i înfig foarfeca aia de pe noptieră în inimă. Nu ar fi o idee aşa de rea. Imi trec o mana prin par, incercand sa par linistita.
- M-au afectat toate intamplarile de ieri, i-am zis si era adevarat.
- Bine... Atunci eu mă duc să fac un duş. Nu m-aş supăra dacă a-i veni, spuse el făcându-mi cu ochiul.
Mai degrabă mi-aş înfige o furculiţă în gât, aş fi vrut să spun, dar mă mulţumesc să-i arunc o privire ucigătoare. După ce se ridică de pe pat şi îmi întoarse spatele, înşfac foarfeca şi o ascund la spate.
- Drake, nu ai uitat ceva ? îl întreb eu, înaintând spre el.
- Nu, nu cred...răspunse el.
- Ba eu cred că da, îi şoptesc eu seducător, apropiindu-mi buzele de ale sale.
El mă privi pentru o clipă confuz, apoi înţelegându-mi apropierea, încercă să mă sărute. Profit de naivitatea lui şi îi înfig adânc foarfeca în umăr.
- Asta este pentru Emma! spun eu nervoasă.
După o clipă, o durere agonizantă mă doborî la pământ. Simţeam cum umărul mi-a luat foc. Un nou foc aprins peste cealaltă rană. Respiram sacadat din pricina durerii. Îmi venea să ţip, şi chiar asta am făcut. Nu mai puteam rezista. Credeam că voi muri, până când veni atingerea lui electrizantă. Își trecu degetele peste umarul meu, disipând durerea. Nu mai purta mănuși, iar palmele sale nu aveau niciun semn cum că ar fi fost vreodată arse.
- Ce naiba te-a apucat ? mă întrebă Drake, privindu-mă nervos.
- O să...O să te omor. Eşti un monstru ! Cum ai putut să faci aşa ceva ? Cu ce ţi-a greşit ? AVEA DOAR 12 ANI! ţip eu, izbucnind în lacrimi.
- Despre ce dracu' vorbeşti ? întrebă el.
- Despre ce mi-ai făcut ieri, monstrule! Nu pot să cred că te-am sărutat!

- CE AI FĂCUT ? Țipă el, apoi înțelese. Damian...L-ai sărutat pe fratele meu geamăn ?
Părea disperat și furios și, pentru o clipă, am crezut că va încerca să mă omoare.
- Ai un frate geamăn ? Am întrebat eu, privindu-l cu teamă
- Da, cel care te-a răpit şi poartă mânuşi. Cum ai putut să-l săruţi ? întrebă el exasperat.
- Credeam că eşti tu... spun eu ruşinată de propriul meu comportament.
- O să-l distrug, bombăni el nervos, întorcându-mi spatele.
Şi uite aşa o luăm din nou de la capăt...

Acesta a fost şi capitolul 11. M-am hotărât să continui cartea, excluzând capitolele în care Drake şi Wade povestesc. E cam greu să vezi totul din punctul de vedere al unui tip. Şi aşa voi putea să fac şi nişte capitole mai lungi. Sper să vă surâdă ideea.

Vă pupicesc !