The Night of Wolves I

Capitolul XII

Este trecut de prânz, iar Drake m-a ignorat aproape în totalitate. Poate că e mai bine aşa. Amândoi avem nevoie de un moment de respiro după cele petrecute azi dimineaţă.
Rătăceam prin conacul imens în care mă aflam, întrebându-mă cum am ajuns aici. Şi nu mă refer la sensul propriu pentru că ştiu cine m-a adus. Mă întrebam pur şi simplu cum am devenit din fata normală care eram, sufletul-pereche al unui vârcolac, iubita altuia şi pericolul unui monstru. De ce nu pot să fiu o adolescentă normală, cu prieteni normali, cu duşmani normali şi o viaţă normală? Cer chiar atât de mult de la soartă ?
- Te-ai rătăcit ? se auzi o voce.
- Nu prea cred că-mi pasă, răspund eu.
- Eu sunt Anna, spuse ea din nou, punându-mi-se în cale.
- Iar eu nu te-am întrebat nimic, îi spun eu iritată, dându-mi ochii peste cap.
- Eşti cam nervoasă, spuse blonda.
- Nu e treaba ta. Acum dă-te ! mă răstesc la ea.
Blonda se conformă şi mă lăsă să plec mai departe, însă vocea ei mă opri înainte să dispar după colţ.
- Te crezi mai bună decât toţi doar pentru că doi băieţi se bat pentru tine. Nu îi meriţi pe niciunul ! Eşti doar o târfă care a câştigat atenţie prin moartea sorei mai mici. Cât de dramatic ! spuse ea teatral.
- Cum îndrăzneşti ?! ţip eu, întorcându-mă spre ea.
Ea îmi zâmbi răutăcios, provocându-mă. O prind de gât şi o izbesc de un perete, fiind orbită de furie. Ea nici nu reacționă.
- Repetă ce ai spus, şuier printre dinţi.
- Oh, Wade ! Te rog, ajută-mă ! ţipă ea, izbucnind în lacrimi.
Ce naiba ? Cum a putut să-şi schimbe starea de spirit atât de rapid ?
- Anna, eşti bine ? întrebă Wade, oprindu-se lângă blondă îngrijorat. Ce te-a apucat, Lorraine? continuă el, aruncându-mi o privire plină de dispreţ.
- EU ?! Eu doar am apărat ceea ce a mai rămas din mândria familiei mele. Nu îi pot permite oricui să se ia de sora mea ! ţip eu.
- Anna este sora mea ! Nu îţi permit să te comporţi astfel cu ea ! Încetează cu toate aberaţiile tale şi comportă-te ca un om matur, nu ca o psihopată ! mi-o întoarse el, în timp ce scorpia plângea în hohote în braţele lui.
Simt cum mă înroşesc mai tare, însă în loc să-l plesnesc pe Wade, îi întorc spatele şi plec pe hol, simţind cum toate sentimentele dau năvală. Îmi las privirea în jos, evitând privirile celorlalţi. Vreau doar să ajung în cameră şi să mă culc, sperând că atunci când mă voi trezi, acest coşmar va fi dispărut. Însă în drumul meu, mă izbesc de cineva. Îmi ridic privirea surprinsă, văzându-l pe Drake, stând în faţa mea cu o atitudine nepăsătoare.
Trebuia să mă urăşti şi tu, nu-i aşa ? îmi spun eu tristă, trecând pe lângă el. Măresc pasul până când ajung în faţa uşii. O trântesc la perete şi intru în cameră, aşezându-mă pe pat şi lăsându-mă pradă lacrimilor.
Nu mă pot preface că totul este bine, când defapt totul este un dezastru. Nu pot să cred că Wade o crede pe scorpia de soră'sa. Îl credeam a fi altfel, dar măcar acum ştiu că nu-i pasă deloc de mine. Poate că asta sună de parcă aş fi o egoistă, însă nu-mi mai pasă cum se pot interpreta lucrurile.
- Ce-ai păţit ? mă întrebă Drake, aşezându-se lângă mine.
Nici n-am observat când a venit. Oh, stai ! Am lăsat uşa deschisă !
- Nu contează. Nu înţeleg de ce-ţi mai pasă după tot ce ţi-am făcut !
- Eşti sufletul meu pereche, Lory ! Îmi pasă cum te simţi şi ce faci, şi...
- De ce ? îl întrerup eu, brusc.
- Pentru că, te iubesc !
Mă arunc în braţele lui, trăgându-l spre mine. Electricitatea ne învălui pe amândoi, precum un câmp de energie. Mi-am șters lacrimile cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl țineam pe Drake.
- Trebuie să mergem la cină, Loo, spuse el.
- Nu, te rog ! Hai să mâncăm aici ! îl rog eu, afişând o faţă de căţeluş.
- Aici ? întrebă el, ridicând dintr-o sprânceană.
- Da.
Drake stătu puţin timp pe gânduri, apoi îmi zâmbi şmechereşte.
- Bine, însă mâine vi cu mine la antrenamente, spuse el, aşteptându-mi reacţia.
- S-a făcut ! spun eu, începând să mă bucur ca un copil.
După ce am mâncat o porţie de spaghete şi nişte căpşuni sălbatice găsite de Sasha, m-am trântit pe spate în pat. Drake mă analiza amuzat, în timp ce-i aruncam cu o pernă în cap.
- Oh, nu ai făcut asta ! spuse el, lovindu-mă cu altă pernă.
Mă ridic în şezut, chicotind. Ne batem cu perne de parcă am avea 5 ani. Îl lovesc în faţă, fulgii zburând nestingheriţi prin aer. El îmi răspunse cu aceeaşi monedă. Şocul loviturii aproape că mă izbi cu capul de cadrul patului, însă Drake mă prinse la timp. Zâmbetul dispăru de pe faţa lui, privirea căzându-i pe buzele mele. Mă roşesc instantaneu, aşezându-mi ambele mâini după gâtul lui. Totul părea să fie perfect. Legătura dintre noi era mai puternică ca oricând. Simţeam cum mă topesc în braţele lui, aşa câ l-am strâns mai tare. El se aplecă spre mine, buzele sale gustându-le pe ale mele. Un val de electricitate mă făcu să mă înfior de plăcere. Buzele lui aveau gust de căpşuni şi apă.

Pam-pam, am postat inca un capitol ! La media aveti o imagine cu Drake :3