The Night of Wolves I

Capitolul XVII

Drake înaintă furios către noi, privindu-l plin de ură pe Wade. Dacă privirile ar fi putut ucide, el cu siguranţă ar fi fost mort acum.

- Nu o să faci asta, îi spun eu lui Drake în încercarea de a-l opri.

Mă aşez între ei, aşezându-mi câte o mână pe pieptul amândurora. Ştiam că asta îl va enerva pe Wade, pe când lui Drake i-ar creea plăcere.

- Lory, nu te băga, zise Drake dur, prinzându-mă uşor de încheietură.

Încercă să-mi şoptească ceva la ureche, însă îl evit. Trebuia să se gândească la asta înainte să mă lase să plec. Nu contează că atingerea lui mă face să înnebunesc. Sunt puternică, îi pot rezista.

- Îmi cer scuze că întrerup această minunată reuniune, dar am ceva de rezolvat, nu-i aşa Lorraine? interveni o voce cunoscută.

Era Damian. Simt cum îmi îngheaţă sângele în vene când îi văd rânjetul ăla întins pe faţă. Pesemne că avea un plan malefic.

- Cum naiba ai intrat? întrebă Drake nervos.

- Să zicem că ai uitat de intrările secrete care pot spune că sunt destul de numeroase, frăţioare!

Fac câţiva paşi înapoi, când Damian îşi întoarse privirea spre mine. Ceva din ochii lui glaciali îmi creea un sentiment cumplit de neajutorare.

- Ce vrei? interveni Wade, văzându-mi expresia speriată.

- Vreau doar s-o ajut pe Lorraine să aleagă, spuse el nonşalant.

- P-poftim? reuşesc eu să articulez.

- Scumpo, nu-i poţi avea pe amândoi, spuse Damian, chicotind.

Mă uit panicată la Drake şi Wade. Orice supărare dispăruse în momentul acesta. Nu pot renunţa la niciunul, e adevărat, dar nici nu-i pot lăsa pradă lui Damian. Nu este prost să vină aici fără pic de pregătire. Probabil s-a asigurat că nu avem nicio şansă împotriva lui, iar eu trebuie să schimb asta.

Îl simt pe Drake lângă mine, încordat ca un arc. Wade pe de altă parte, era calm. Nu era nicio urmă de îngrijorare pe faţa lui, ceea ce mă afecta mai mult decât dacă ar fi fost încordat sau dacă ar fi început să țipe și să se agite de colo-colo.

- Uite cum facem, tu îl alegi pe cel cu care vrei să rămâi, iar eu te scap de celălalt, zise Damian.

- Nu! ţip eu cu lacrimi în ochi, prinzându-i pe amândoi de mână.

- Bine. Atunci voi alege eu. Să fie oare Wade, sensibil şi înţelegător? Sau poate Drake, arogant şi atrăgător? continuă Damian, îndreptând pe rând un revolver spre amândoi.
- Bine, bine! Voi alege, dar am nevoie de timp, cedez eu disperată.
Am nevoie de o vrajă, de un blestem, de orice! Nu îl pot lăsa pe niciunul să moară. Mă plimb în jurul lor, fiind uimită de cât de liniştiţi sunt acum. M-aş fi aşteptat măcar din partea lui Drake să se năpustească deja asupra lui Damian, şi totuşi nu face nimic altceva decât să mă privească. Mă blochez în ochii aceia întunecaţi de obsidian, vrând să rămân acolo pentru totdeauna. Îmi amintesc şi acum când ne-am cunoscut.
Era o zi de toamnă, începutul şcolii mai exact. Trecusem în clasa opta şi aveam un coleg nou. Nu aveam nici cea mai vagă idee cine ar putea fi sau cum arată, dar în mintea mea de copil, speram că arată ca actorul meu preferat.
Ţin minte că intrasem într-o sală de clasă, aşteptând cu toţii apariţia dirigintei şi a noului coleg. Eu stăteam în prima bancă. Singură. Eram sigură că el va sta lângă mine. Atunci se deschise uşa şi ştiu că tremuram de nerăbdare. Diriginta, o doamna de cel mult 40 de ani cu părul roşcat şi ochi căprui, intră prima. Apoi, plin de încredere o urmă colegul nou.
Avea părul negru, la fel şi ochii. Emana putere şi pericol prin toţi porii lui. De prima dată când ne-am privit, am ştiut că ne vom enerva reciproc unul pe altul. Nu îmi puteam imagina că va fi perechea mea.
Şi totuşi, acum mă aflu aici, privindu-l plină de dorinţă şi simţind un stol de fluturi zbătându-se haotic în stomacul meu. Mă abţin cu greu să nu-i spun ceva, sau să-l ating. Mă tem că Damian va considera asta un răspuns şi-l va omorî pe Wade.
Scot un singur oftat, apoi mă întorc către Wade. Era adorabil, ca deobicei, cu părul acela blond ciufulit în permanenţă şi ochii albaştri blânzi. El mi-a fost cel mai bun prieten de când m-a salvat de la înec. Am trecut prin multe împreună, l-am iubit.
Se întâmplase acum câteva luni, nici măcar nu ştiu când a trecut timpul. Amândoi ştiam de existenţa unui suflet-pereche, şi m-am trezit cu el, punându-mi tot felul de întrebări, printre care şi una care m-a lăsat puţin uimită. Credeam că ştie deja răspunsul.
- Mă iubeşti? puse el întrebarea, de parcă întreaga lui existenţă ar depinde de asta.
- Da, îi răspund eu timidă, ţinându-mi capul aplecat.
- Relaţia noastră este fără viitor, ştii ?
- Nu-mi pasă. Dacă trebuie voi sfida toate legile care îmi impun să mă despart de tine. Nimeni nu poate să ne despartă, spun eu cu o hotărâre morbidă în glas.
- Nici macar un suflet pereche ?
Aici mă lăsase fără cuvinte. Cei drept, nu ştiam care va fi influenţa sufletului-pereche asupra mea.
De atunci relaţia noastră s-a mai răcit, dar n-am încetat niciodată să țin la el şi nici nu o voi face vreodată. E valabil şi pentru Drake.
- Ei? interveni Damian peste gândurile şi amintirile mele. Care e alesul inimii tale? întrebă el ironic.
Rămân tăcută. Nu ştiam cum să mai trag de timp. Mă gândeam cu disperare la o vrajă dar nu am reuşit până acum să iau cartea de vrăji din raft şi... Asta e! Citatul de pe copertă! Trebuie să fie o vrajă defapt. Adică cine ar scrie o carte de vrăji şi pe copertă ar pune un citat banal? Trebuie să fie o vrajă puternică, numai de mi l-aş aminti...
- Nu te poţi hotărî, a?
- Eu... spun, încercând din greu să-mi amintesc vraja.
- Nu trebuie să aleagă. Ia-mă pe mine, oricum nu mă iubeşte. Decât să trăiesc o viaţă fără ea, mai bine deloc, spuse Wade păşind în faţă.
Gândeşte Lorraine, gândeşte!
- Prea bine, rânji Damian.
Haide odată! Începea cu cutezar, da, da, e bine, gândeşte Lorraine. Nu mai ai timp. A îndreptat revolverul către Wade. Aproape a tras. Trebuie să-ţi aminteşti.
- Cutezar armioldi strealius! urlu din toţi rărunchii, exact în momentul în care apăsă pe trăgaci.

Şi acesta a fost ultimul capitol din partea întâi, dragilor. Am vrut să vă las puţin în suspans până încep The Night of Witches, partea a doua din serie. Nu m-am hotărât când o voi posta, dar vă voi anunţa din timp prin stare sau descriere sau un comentariu pe profilul meu, saaau, voi posta un capitol la această carte prin care să vă anunţ. Până atunci, vă pun o întrebare: Ce credeţi că s-a întâmplat cu Wade?