The Night of Wolves I

VIII. Lorraine's P.O.V

Nu cred că-mi mai amintesc să mă fi distrat vreodată aşa bine. Wade a fost alături de mine pe parcursul întregii zile, iar acum doarme obosit lângă mine. Însă pe mine mă opreşte ceva să adorm. Trebuie să plec, chiar dacă aş vrea să îl privesc pe Wade cum doarme, o veşnicie. Dacă vreau să am atata timp, trebuie să-mi găsesc sufletul-pereche.

Mă ridic încet din pat, strecurându-mă ca o pisică afară din cameră. Privirea mea întârzie, însă, pe chipul lui Wade.

- Te iubesc, şoptesc eu, apoi închid uşa şi mă grăbesc să ies din casă.

Odată ajunsă afară, mă uit pentru o clipă la cer, constatând că este senin. Îmi continui drumul pe Old Creek, până ce observ pădurea întinzându-mi-se în faţă. Intru hotărâtă, ştiind că nu mai am cale de întoarcere.

Ceva din mine ţipa după cel ce avea să-mi fure sufletul. Nici măcar nu ştiu cum arăta, sau dacă îl cunosc. Nici Hailey care se pricepe cât de cât la lucruri de genul nu avea idee cine e.

Mă opresc brusc, auzind un urlet ce-mi creea fiori pe şina spinării. Era cel mai înfiorător urlet pe care îl auzisem vreodată, însă ceva îmi spunea să nu mă tem.

Curând aud zgomot de paşi şi rămân împietrită. Din adâncul pădurii se arătă o siluetă întunecată.

- Lorraine, rosti el, venind în lumina lunii.

- Nu...şoptesc eu când îl văd. Nu !

- Oh, scumpo, sunt chiar atât de respingător ? mă întrebă el ironic.

Oh, nu ! Eşti cel mai sexy tip pe care l-am văzut vreodată în toată viaţa mea ! rosti o voce din mintea mea.

Ia mai taci ! i-o întorc eu.

- Te cerţi cu conştiinţa, iubito ? continuă el să mă întrebe, văzându-mă încruntată.

- Ce te interesează pe tine, Drake ? îi răspund cu o întrebare.

Mă cutremur imediat ce i-am rostit numele. Ce se întâmplă ?

Creează legătura, prostuţo ! Doar nu vrei să mori, am dreptate ? aceeaşi voce sună enervantă în capul meu.

Prefer să mor, spun eu nervoasă.

Ai înnebunit ? Uite ce bine arată !

LASA-MĂ ODATĂ ÎN PACE, VOCE CIUDATĂ CE EŞTI !

În timp ce eu zbieram în gândul meu, durerea mi se aduna în piept. Genunchii îmi cedară, lăsându-mă să mă prăbuşesc la picioarele lui. Respiraţia mea devenise sacadată, chinuindu-mă cu fiecare clipă să inhalez aerul ce mă ţinea în viaţă.

- Lory, n-ar fi mai bine să facem odată legătura ? mă întrebă Drake cu blândeţe, aşezându-se în faţa mea.

- N-nu, rostesc eu, simţind cum mă prăbuşesc pur şi simplu.

Nu apuc să fac cunoştinţă cu iarba, că el mă prinse rapid în braţele sale. Atingerea lui era electrizantă, făcându-mă să vreau mai mult. Scot un geamăt fără să mi-l pot abţine, rămânând prinsă în braţele sale protectoare.

- Prinde-mă de mână, Lory, spuse el, întinzându-mi mâna sa puternică.

Îmi ridic privirea către el, privindu-l confuză. Apoi înţeleg. Trebuie să facem legătura. Îi întind mâna temătoare şi obosită, atingându-l atât de încet, că pentru o clipă am crezut că este doar o închipuire. Însă electricitatea năvăli brusc în corpurile noastre. Îmi las capul pe spate, fiind copleşită de această plăcere dureroasă, apoi totul se întunecă în mintea mea.