The Night of Wolves I

X. Drake's P.O.V

Mergeam nervos pe hol. Astăzi am reuşit din nou să-mi pierd controlul, de data asta faţă de Wade. E prea târziu să mă simt vinovat. La urma urmei, eu sunt intrusul dintre cei doi, dar am început să ţin la Lory şi nu pot renunţa la ea.

- Alpha ! se auzi un ţipăt.

Mă întorc rapid, văzând-o pe Sasha, alergând spre mine.

- Sunt aici, spuse ea, gâfâind. Damian şi haita lui sunt aici !

- Parcă am încheiat armistiţiul ăla, spun eu. Ce naiba mai vor acum ?

- Război, şopti ea, apoi se instală haosul.

Un glonţ sparse unul din geamuri, cioburile căzând în ploaie peste noi. Mă rostogolesc la pământ, ferindu-mă din faţa lor.

- Caută-i pe ceilalţi ! îi ordon eu Sashei.

Înaintez furios pe hol, căutând-o pe Lorraine. Am un presentiment ciudat. Nu vreau să i se întâmple ceva.

- Măi, măi, măi ! Frăţioare, de când nu ne-am mai văzut ? spuse Damian, apărând de nicăieri.

- Ce vrei ?

- Dar cât de direct eşti ! Şti, perechea ta, Lory, nu arată deloc rău. Mi-ar plăcea să petrec o zi cu ea, să o pot simţi lângă mine, s-o sărut, apoi... mai vedem noi, spuse el, rânjind pervers.

- Dacă te atingi de ea, jur că te omor ! mârâi eu nervos.

- Oh, haide, Drake ! Nu fi aşa melodramatic ! Eu măcar îi pot face ceea ce tu nu ai tupeul să faci de frică că o vei răni. Ghici ce ! Nu-mi pasă dacă o rănesc ! spuse Damian, hohotind de râs.

Mă năpustesc asupra sa, dar sunt oprit de javrele lui.

- Ne vedem mai târziu, frăţioare ! fuseră ultimele cuvinte ale lui, înainte să încep să-i ucid câinii.

Eram înconjurat de şase vârcolaci. Nu puteam decât să atac orbeşte, ştiind că sunt mai puternic ca ei. Aştept ca unul să înceapă atacul, şi când o face, îl apuc de braţe, izbindu-l de celălalt vârcolac din faţa mea. Amândoi cad la pământ învinşi. Doi pe jos, încă patru de ucis.

Îmi scot ghearele, atacându-l pe unul dintre câinii lui Damian. Ceilalţi trei săriră pe mine, în timp ce eu îi sfâşiam beregata celui pe care îl atacasem. Mă transform în lup, forţa metamorfozării mele aruncându-i pe cei trei într-un perete. Mă întorc spre ei, analizând situaţia. Chiar înainte să pornesc un nou atac, se auziră nişte focuri de armă. Mă întorc rapid, văzându-l pe Joseph ţinând un revolver în mână.

- Javrele lui Damian au dat foc vile. Incendiul se extinde cu repeziciune, spuse el.

- Nu plec nicăieri până n-o găsesc pe Lorraine, mârâi eu, metamorfozându-mă înapoi în om.

- Beta Wade este cu ea, nu o să...

- Wade n-are nicio şansă împotriva lui Damian, îl întrerup eu.

- Atunci vin cu tine, spuse el hotărât.

Îmi dau ochii peste cap, aruncând o privire asupra cadavrelor din spatele meu.

- E încărcat cu gloanţe de argint, mă asigură Joseph.

Pornesc pe hol, simţind mirosul de lemn ars. Îl las pe Joseph să-şi bată capul cu câinii lui Damian, fiind în criză de timp. Scot din balamale uşa ce ducea spre living şi sar înapoi când văd mobilierul arzând mocnit. Îmi fac un scenariu în minte cu ce i-ar putea face Damian lui Lory, apoi mă avânt printre flăcări.

O grindă căzu chiar în faţa mea, blocându-mi ieşirea. Sar peste ea, începând să alerg printre flăcări până ajung de partea cealaltă a încăperii. Îmi dau geaca de blugi - care a luat foc - jos, aruncând-o undeva în spatele meu. Înaintez rapid pe hol, oprindu-mă şocat în faţa încăperii unde ar fi trebuit să se afle Lorraine. Pereţii erau pătaţi de sânge, alături de mobilă. Era prea mult sânge pentru ca o persoanâ normală să-l piardă şi să supravieţuiască. Wade zăcea într-o nouă baltă de sânge, privind pierdut.

- Spune-mi că ăsta nu este sângele ei...

Pam-pam ! Şi acesta este un nou capitol. Sper să vă placă şi dacă vreţi dedicaţie, spune-ţi-mi. Nu muşc !

P.S. La media voi pune o poză cu Joseph imediat ce intru pe laptop.