The Night of Wolves I

*IV. Hailey's P.O.V

Stăteam comod într-un fotoliu din livingul lui Lorraine, încercând să-i explic ce a readus-o în simţiri. Însă era greu, având în vedere că nici eu nu ştiam cu siguranţă care e cauza.

- Deci, totul începe când a venit idiotul de Drake care a început să te sâcâie. Ţi-am luat apărarea, dar cred că ai prins faza asta, încep eu să-i explic.

- Da. Apoi am simţit că mă sufoc, spuse ea cu o voce stinsă, lăsându-şi capul în jos.

- Şi de atunci n-ai mai ştiut ce se întâmplă în jurul tău ?

- Nu, mi s-a întunecat privirea, Hail. La fel mi s-a întâmplat şi aseară când eram cu Wade. Nu înţeleg ce mi se întâmplă, spuse ea gânditoare.

Atunci îmi veni o idee. Nu ezit nicio clipă s-o întreb pe Lorraine, chiar şi cu riscul de a-mi primi o palmă furioasă peste faţă:

- Um, Loo, te-ai gândit că poate eşti, um, însărcinată ?

Lorraine îşi ridică stânjenită privirea, roşindu-se ca racul la faţă.

- Hailey, eu...sunt virgină, spuse ea, prefăcându-se că tuşeşte.

- Oh, spun eu, regretând pe loc că am întrebat-o asta.

- Bine, um, ce s-a întâmplat când mi s-a făcut rău ? schimbă ea subiectul.

- Păi, era să te alegi şi cu capul spart, însă Drake te-a prins la timp, spun eu, urmărindu-i privirea uimită.

- D...Drake ? se bâlbâi ea.

- Da. S-a comportat ciudat de frumos. Ţi-a luat mâinile în ale lui şi...

- CE A FĂCUT ? ţipă Lorraine, sărind în picioare.

- Loo, există o legătură între voi. Sunt sigură de asta, spun eu.

- Hail, ai luat-o razna, spuse ea nervoasă. Eu îl urăsc pe Drake. Îl urăsc !

- De ce am impresia că nu e aşa ? spun eu neîncrezătoare.

Lorraine vru să mai zică ceva, însă Wade apăru în tocul uşii, oprind-o.

- Hei, Loo, spuse el, intrând în living.

- Wade ! spuse şi ea, îmbrăţişându-l strâns.

- Eu trebuie să plec, însă când mă întorc, tu şi cu mine vom avea o discuţie serioasă, spun eu, gesticulând către Lorraine.

Apoi, mă ridic din fotoliu, luându-mi la revedere de la cei doi porumbei. Imediat ce ies pe uşă sunt lovită de un val de aer rece. Îmi închei jacheta cafenie cu o mişcare bruscă şi păşesc rapid pe trotuar, privind din când în când la cerul plumburiu ce anunţa o furtună. Ajung în curând să fug printre picăturile de ploaie, botinele mele cu toc, lovind cu putere pământul. Mă opresc în sfârşit în faţa uşii lui Sean. Sun nerăbdătoare la sonerie, mutându-mi greutatea de pe un picior pe altul în încercarea de a mă încălzi.

Brusc, uşa se deschise, o lumină aurie strălucind caldă din spatele tipului ce stătea acum în faţa mea. Ochii lui erau verzi asemănători frunzei de trifoi, iar părul negru ca smoala.

- Hei, Sean ! spun eu, schiţând un zâmbet.

- Hail, iubito, intră, spuse el, întorcându-mi zâmbetul.

Intru în hol, descheindu-mi jacheta. Însă înainte să mi-o dau jos de pe umeri, Sean mă răsuci spre el. Mâinile lui urcară spre umerii mei, lăsând jacheta să cadă undeva pe podea. Îmi muşc buza, simţind dorinţa din privirea lui. Nu, nu puteam face asta. Nu acum.