The Night of Wolves I

IX. Wade's P.O.V

- Bine...Ce se întâmplă aici ? întrebă Sasha, scrutându-ne cu privirea.

- Ai spus să vorbim. Am vorbit, spuse Lorraine amuzată de situaţie.

- Lorraine, dacă Drake află de asta nu se va termina bine ! continuă Sasha îngrijorată.

- Drake n-o să facă nimic, o asigur eu.

- Nu ştiţi că nu e frumos să bârfiţi un Alpha ? se auzi o voce tulburătoare.

Toţi ne întoarcem şocaţi către Drake care stătea în tocul uşii. Se uita fix la Lorraine, făcându-mă şi pe mine să mă întorc către ea. Rămân pentru o clipă înmărmurit când îi văd ochii furioşi de culoarea sângelui proaspăt. Drake avea inca ochii intunecati.

- Nu-l vei răni, spuse ea, clar şi răspicat.

- Scumpa mea Lory, fac ce vreau, când vreau. Nici măcar tu nu mă poţi opri, rânji Drake.

Erau de nerecunoscut, atât Lorraine cât şi Drake. Se comportau ca doi duşmani mai degrabă, decât ca două suflete-pereche. Ea se posta in fata mea, incrucisandu-si mainile la piept.

- Terminaţi ! zbieră Sasha. Sunteţi suflete-pereche, nu vă puteţi lupta !

Ochii Sashei se făcură portocalii, ea fiind gata să intervină între cei doi. Am însă o bănuială că eu sunt ţinta atacului.

- Oricum n-ar avea nicio şansă într-o luptă cu mine, spuse Drake, apropiindu-se de Lorraine şi privind-o fix în ochi, parca voind sa-i vada reactia.

Loo se înroşi de furie şi încercă să-l pocnească pe Drake, însă el îi anticipă mişcarea şi îi prinse încheietura, suspendându-i mâna în aer. Ochii lui devenira rosii. Imi puteam da seama ca lui Lorraine ii era teama de Drake, insa incerca sa ascunda asta. Ea se smuci nervoasă, încercând să scape din strânsoarea lui, dar singura reacţie pe care a reuşit s-o obţină de la Drake a fost un rânjet plin de răutate şi plăcere. Mana sa inca ramase inclestata in jurul incheieturii ei.
- Esti un monstru, marai ea si incerca sa-l loveasca cu cealalta mana.
El se feri, si ii prinse si celalalt brat cu agilitate.

Sasha îşi dădu ochii peste cap, apoi ieşi din cameră şi trânti uşa în urma sa. Stia ceva ce eu nu stiam pe atunci: nu poti interveni intre doua suflete-pereche.

- Dă-i drumul, Drake, spun eu.

El îşi concentră toată atenţia pe mine, parcă realizând abia acum că mă aflu în încăpere, asistând la criza lui de gelozie.
- Ai dreptate. Asta este între noi, spuse el, eliberând-o pe Lorraine fără alte formalităţi.
- Nu! ţipă ea, însă deja era prea târziu. Drake, lasă-l!
Drake îşi scoase ghearele în încercarea de a mă sfâşia. Mă feresc la timp, aruncându-i o privire fugară lui Lorraine. Culoarea roşie din ochii ei continua să persiste, însă ea rămase la fel de nemişcată ca o statuie.
Ceva mă doborî la pământ, blocându-mi orice cale de scăpare. Trebuia să mă apăr, deşi nu voiam să-mi rănesc prietenul crizat. În momentul în care i-am sfâşiat umărul lui Drake, s-a auzit un ţipăt din partea opusă a camerei. Ne întoarcem în acelaşi timp, eu sărind imediat în picioare când o văd pe Loo sprijinită de un perete.

O prind de mână, determinând-o să mă privească în ochi. Ochii ei reveniră la nuanţa mieroasă. Încerc să o ajut dar imediat ce-mi exprim intenţiile, un flux de curent electric mă făcu să-mi retrag mâna.
- Numai eu pot s-o vindec, se auzi vocea arogantă a lui Drake.
- Atunci ce mai aştepţi ?
- Trebuie să te învăţ o lecţie.
- Drake, nu! ţipă Loo.
- Îmi pare rău, scumpo!
Oftez învins, lăsându-l pe Drake să-şi verse nervii pe mine. Nu puteam să-l lovesc pentru că ar fi însemnat să o rănesc în acelaşi timp şi pe Lorraine.
- Parcă eram prieteni, spun eu, privindu-l fără nicio emoţie.
- Ce şti tu despre prietenie ?
- Cu siguranţă mai multe decât tine !
Drake se năpusti asupra mea, trântindu-mă la pământ. Îmi sfâşie tricoul cu ghearele, apoi se opri brusc, rămânând cu mâna suspendată deasupra capului. Mă ridic rapid de pe jos, văzându-l cum îşi retrage ghearele şi ochii îi revin la normal. Îşi lăsă mâna să cadă pe lângă corp şi ieşi din cameră cu paşi apăsaţi. Abia apuc să mă dezmeticesc, când simt două mâini plimbându-se pe spatele meu.
- Îmi pare atât de rău...se auzi o şoaptă.
Mă întorc încet, văzând-o pe Lorraine cum mă privea.
- Nu este vina ta, spun eu.
- Ba da, Wade ! Totul se întâmplă din cauza mea ! Poate ar fi mai uşor să...
- Viaţa nu-i făcută ca să fie uşoară, o întrerup eu.

Okay, deci, fără deci, capitolul ăsta a fost cam scurt, ştiu, dar sincer n-am prea avut ce scrie din punctul se vedere al lui Wade.

Voi mai posta un capitol în bonus azi care sper totuşi să fie mai lung.

Hugs and kisses ! ^.~