-1-

1.8K 100 21
                                    

Se spune ca iubirea te transforma intr-un nesabuit, ca te face sa iti pierzi mintile si sa iti creezi propria ta lume, cu conceptii total diferite ale celor din jur. Te orbeste. Este un sentiment in care fericirea ta dispare brusc, si se tranfera la persoana din ochii tai. O fericire care automat se imparte la doi si va leaga, pentru ca fericirea ei este esentiala si pentru a ta. Poti sa minti, sa te ascunzi si sa te indoiesti de orice in lume, dar niciodata cand simti iubirea. Si odata ce asta se intampla, stii ca esti terminat si ca poti ridica mainile in semn de predare. Capitulezi. Iubirea ne ingenuncheaza pe fiecare dintre noi. Transforma totul cu ajutorul iluziilor intr-o lume paralela unde realitatea este in sfarsit mai frumoasa decat visul. Dar singura cale prin care putem avea iubirea, este fara a o cauta. Ea ne gaseste intotdeauna pe noi, in fiecare zi si in lucruri nesemnificative carora nu le acordam importanta.

- Artemis, ti-a sosit comanda!

Am plasat semnul de carte intre pagini, dupa care am asezat-o pe noptiera de langa pat si m-am ridicat, stationand cateva secunde pe margine, inainte sa ies din camera mea si sa cobor scarile de marmura.

- De cate ori trebuie sa repet? Nu mai umbla in picioarele goale prin casa.

- Imi pare rau, mama. Este vorba doar de un minut, cat semnez pentru pachet.

M-a privit pe de-asupra ochelarilor ei cu rama patrata, fara sa isi miste pozitia din canapeaua de catifea din mijlocul sufrageriei. Si-a mutat privirea inapoi in laptopul ei, iar eu am fugit la usa inainte sa se razgandeasca si sa mai spuna ceva.

Am deschis iar curierul mi-a zambit politicos, inainte sa se asigure ca eu sunt destinatarul comenzii.

- Artemis Artois ?

Am dat din cap afirmativ, iar el mi-a intins o foaie pe care am semnat-o imediat, dupa care mi-a inmanat pachetul destul de greu in mainile mele, pe care scria cu majuscule numele brandului. Prada.

- Multumesc.

I-am zambit inapoi inainte sa inchid usa, si sa topai ca un copilas. Am trecut pe langa mama, care era din nou absorbita cu munca, sau asa credeam pana sa imi pronunte numele din nou, si sa ma faca sa ma opresc la inceputul treptelor. Pachetul parca era mai greu acum, iar picioarele mele erau deja sloi din cauza marmurii.

- Sunt foarte mandra de tine, in legatura cu examenele de sfarsit de an. Sa te bucuri de cadou si sper ca te-ai mai gandit la vara asta.

Am lasat pana la urma comanda pe prima treapta, si mi-am prins halatul de matase in fata , cu mainile, crezand ca asta imi va incalzi picioarele desi nu avea nicio legatura, fiind abia pana dedesubtul genunchilor.

- Cred ca o sa raman acasa, o sa mai ies cu prietenele, mai citesc. M-am plictisit de destinatii exotice si vacante peste tot in lume.

- Ai putea sa iti sustii mama la cateva prezentari de moda in Paris.

- Sa te sustin? Mama, tu esti minunata. Brandul tau este recunoscut peste tot, lumea te apreciaza. Nu ai nevoie de sustinerea mea. In plus, tata va fi cu tine mereu.

- Te-ai gandit bine? Anul asta intri la universitate, si avem foarte mult de muncit ca sa calci pe urmele mele. Esti sigura ca asta vrei sa faci cu ultima ta vara de acasa?

Mi-am agitat capul in semn afirmativ, iar mama a cedat ridicand din umeri.

- Doar ce ai devenit majora, e alegerea ta.

Am privit-o lung, desi era deja cu ochii inapoi in laptop. Am oftat usor, mi-am ridicat pachetul si am urcat treptele spre camera mea. Daca m-ar fi lasat sa aleg si pentru viata mea. Ce e drept, talentul la desen l-am mostenit de la ea, dar nu insemna ca vreau sa ma fac designer de moda. Am aplicat si am fost acceptata la una din cele mai prestigioase universitati din Paris, doar sa o vad pe ea fericita si sa o fac mandra. Daca era dupa mine, as fi vrut sa risc cu pictura si sa ma vad intr-o zi in propria galerie. Cred ca parintii stiu mereu ce e cel mai bine pentru copii lor.

Arta pe motorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum