Capitolul -2-

169 11 4
                                    

- Ne pare rau dar cardul v-a fost declinat. Doriti sa folositi o metoda de plata diferita?

- Mai incearca o data, spun privind-o peste ochelarii mei de soare.

- A fost declinat din nou. Doriti sa-

- Nu doresc nimic. O sa ies din hotel maine.

- Defapt, domnisoara, politica noastra spune ca check-outul este mereu la ora 12. Deci, nu puteti sta pana maine daca nu platiti acum. Trebuie sa plecati in maxim o ora.

Am marait si mi-am dat ochii peste cap, apoi mi-am indepartat ochelarii complet, sa o pot privi fix.

- Pot macar sa-mi beau cafeaua aia nenorocita acum, si sa revin cu o metoda de plata?

- Bineinteles. Daca toate astea dureaza sub o ora si o sa reveniti sa-

- Bine! Doar .. nu mai vorbi. Dumnezeule mare. Ma intorc, mint si ies pe usa rotativa a hotelului in aerul taios de Decembrie.

M-am oprit, privindu-mi reflexia in ferestrele uriase ale cladirii, pescuind dupa mobilul meu din geanta in acelasi timp. Am apelat-o pe mama si mi-am dus telefonul la ureche, deja simtind cum fierb pe interior. A sunat de cateva ori, dupa care i-a intrat casuta vocala.

- Stiu ca ma eviti cu buna stiinta. Nu stiu cum ai reusit sa-mi blochezi conturile, dar daca nu repari situatia asta, o sa ma supar rau rau pe tine, mami.

Am inchis dupa ce i-am lasat mesajul vocal si mi-am vazut de drum, spre cafenea. Ajunsa acolo, am ocupat o masa si mi-am luat un latte cu un strop de scortisoara, privind in gol spre ceasca. Mobilul a inceput sa vibreze pe masa, si l-am dus repede la ureche.

- Tati?

- Am auzit bine ca prajiturica mea e in oras?

- Mai mult decat bine. Unde esti? Vreau sa te vad.

- Sunt acasa, intrebarea e unde esti tu?

Si acum e momentul in care tati le rezolva pe toate.

- Tocmai ce am iesit din hotel, acelasi hotel unde stau de o saptamana si care m-a anuntat acum cateva minute ca metoda de plata cu cardul mi-a fost declinata.

- Ce hotel, iubito? De ce stai la un hotel?

- Pentru ca mama m-a dat afara din casa, lansez bomba asteptand reactia lui.

- Vino acasa, Art. Acum.

Si asta a fost tot, pentru ca a inchis telefonul in urmatoarea secunda. Am zambit multumita, am lasat doua bacnote pe masa si am luat un taxi spre casa.

Am coborat in fata portilor, intrand cu zambetul pe buze, salutand cativa oameni din personal. Am trantit usa intentionat sa stie ca sunt acasa, si am asteptat ca cineva sa-si faca aparitia, dar nimic.

- Hello! Sunt eu, unica voastra fiica, si sunt acasa.

- Exact unde am vrut sa te aducem, spune mama relaxata care trece din bucatarie in living si ma face sa tresar.

- Am vrut? Care voi?

- Buna, briosica, apare tata tot din bucatarie si se sprijina de toc cu bratele la piept.

- De ce am impresia ca asta a fost un complot ceea ce ma infurie teribil pentru ca tata nu mi-ar fi facut asta vreodata. Nu-i asa? intreb cu voce alintata.

- Te-ai culcat cu un profesor? contra ataca el.

Mi-am lasat geanta pe podea si mi-am dat capul pe spate, incercand sa nu ma enervez mai mult decat o facusem.

Arta pe motorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum