Partea II

265 19 4
                                    

Capitolul -1-


1 Decembrie.

- O sa ma duc unde am eu chef! Pentru ca pot sa fac ce vreau eu. Sunt majora, am propriul meu cont bancar-


- Pe care tot noi l-am facut si aprovizionat si tot noi o sa-l blocam daca vrem.


- Oh, mama, vrei sa ma scutesti? Tu crezi ca mai am zece ani sa ma aburesti tu? Stiu ca dupa 18 sunt titular de drept si majoritar, asa ca nu mai transpira degeaba.


- Da, dar ce nu pui in calcul este ca banii aia nu dureaza la nesfarsit, iar cu atitudinea asta nu o sa faci rost de altii.


- Ba o sa fac, de asta mi-am deschis galeria de arta aici in oras si nu la Paris. Si de asta ma aflu aici.


- O sa te intorci la facultatea aia chiar daca trebuie sa te leg si sa te trimit prin colet! Nu poti sa-mi dai sperante trei luni ca ti-a venit mintea la cap, si apoi sa vii ca o tornada inapoi, cu nu stiu ce idei si conceptii.


- Cred ca deja am facut-o. Unde e tata? Vreau sa-l imbratisez.


- E plecat inafara cu firma, imi raspunde mama sec si cu un strop de gelozie.


- Foarte bine atunci, plec si eu.


- Unde?


M-am intors cu spatele la ea si am ridicat din umeri, cu intarziere.


- Nu stiu.


- Ba stii foarte bine, amandoua stim! Am sa sun decanul universitatii sa-mi cer scuze personal si sa-i explic ca te vei intoarce in cel mai scurt timp. Nu am sa stau cu mainile in san sa vad cum iti distrugi viitorul, a doua oara, pentru un oarecare!


- Care-i problema ta? Ultima oara erai de acord.


- Am crezut ca nu mai am nicio scapare, dar tu mi-ai oferit una in momentul in care te-am urcat in avion in dimineata aia. Am crezut ca ti-a venit mintea la cap.


- Pai mi-a venit, de asta sunt aici. Avem probleme cu politia?


- Nu, insa recordul familiei tot patat este, decand ai vrut sa o faci tu pe modelul pentru golanul ala. Te rog, Artemis, nu poti sa-mi faci asta. Te rog, fata mea, intoarce-te inapoi la Paris si fa-ti o viata frumoasa.


- Nu pot.


- Si asta ce ar trebui sa mai insemne?


- Am fost exmatriculata. Multumita?


Mama si-a dus mana la inima, dramatic, si s-a asezat pe primul scaun, lasand mobilul zgomotos pe masuta. A privit in gol, incercand sa-si gaseasca cuvintele.

Arta pe motorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum