Capitolul -6-

97 6 1
                                    

*Artemis*

Stateam in coltul salii uriase a evenimentului, cu un pahar de sampanie in mana si scanand multimea, dupa multe minute in care lumea m-a salutat si m-a laudat pentru eveniment si pentru galeria de arta.

- Aici erai, spune Nicolas si isi infasoara bratul in jurul taliei mele. Esti bine?

- Minunat. E o seara superba, intr-un loc superb in care sunt cu cea mai buna prietena si cu tine, raspund zambind.

- Art, ce s-a intamplat afara mai devreme-

- Nu a fost vina ta, spun repede sa-i tai elanul. Tot ce se petrece e doar vina mea. Tot jocul asta de-a soarecele si pisica intre mine si Konrad.

- Nici tie nu-ti displace.

L-am privit indignata la replica usturatoare ce i-a iesit printre buze. M-am incruntat si am privit spre paharele din mainile noastre, gandind ca poate am avut prea mult de baut. Am facut un pas la drepta in asa fel incat mana sa nu mai era in jurul meu acum.

- Imi pare rau, imi sopteste la ureche dupa ce face si el un pas, reluand apropierea dintre noi de mai devreme.

- Nu, nu-ti pare.

- Nu vreau sa ne certam.

- Atunci trebuia sa-ti tii gura! Raspund aspru si vad cum e luat prin surprindere de atitudinea mea.

Urmatoarea ora s-a scurs extrem de rapid dupa ce am interactionat cu invitatii si am avut grija ca toata lumea sa se simta bine. Imi placea sa fiu gazda evenimentelor, dar in aceeasi masura imi placea sa fiu si oaspete.

Nicolas nu a mai scos niciun cuvant dupa ce am tipat in oarecare masura la el, insa nici eu nu am insistat, asa ca am ramas tacuti unul aproape de celalalt.

- Konrad s-a intors si ameninta ca va face scandal din nou, ca si la galerie! Spune Bunny si isi agita frenetica bratele prin aer, desi spre surprinderea mea i se adresa in mare parte lui Nicolas, nu mie.

- Stii unde e?

- La usa din spate, banuiesc. A incercat sa intre prin fata dar a fost oprit de securitate.

- O sa am grija sa nu strice nimic, in regula? Imi spune inocent. Nu si de data asta. Nu te misca, te rog. Revin intr-o secunda.

Nicolas m-a pupat scurt pe frunte, gest ce m-a facut sa tresar pentru ca eram intr-o mare de oameni care ar fi putut vedea asta iar a doua zi as fi in presa pe prima pagina pentru aventuri si copii promisi cu bodyguardul meu.

S-a facut nevazut iar eu m-am intors nervoasa spre Bunny, fiind gata de o scena imensa din cauza bauturii care-mi curgea prin vene, insa inainte sa apuc sa deschid gura si sa o intreb ce fel de prietena e, talia mi-a fost cuprinsa de doua brate si am fost luata pe sus, intre doua coloane care te ascundeau de ochii lumii.

- Ce cauti aici? Intreb cu o amestecatura de sentimente in stomac cand il vad pe Konrad, care inca nu isi miscase bratele din jurul meu.

- Bunny mi-a spus ca ma crezi.

Amandoi am privit spre prietena mea cea mai buna care a ridicat din umeri inocent, apoi a zambit si continuat sa priveasca in jur sa nu fim vazuti.

- Art, de ce te-as minti?

- Pentru ca nu-l suporti pe Nicolas. Pentru ca esti gelos. Pentru ca nu suporti sa ma vezi in preajma lui-

- Toate astea si pentru ca e un mincinos! Nu crezi ca e o coincidenta prea mare? Annabelle vine brusc cu idea unui bodyguard si gaseste fix un tip, aproape cu aceeasi varsta ca si tine, plus cu o pasiune pentru actorie? Fii serioasa. Uita-te la mine si spune-mi ca toata povestea asta nu miroase a putred. Esti mai desteapta de atat, Artois.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 02, 2022 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Arta pe motorUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum