Arta pe motor

-3-

Mi-am departat pleoapele cu greu, simtind cum o durere de cap ma loveste din plin cu putere. Am strans din ochi si am gemut dupa ce mi-am dus palma la frunte, sperand sa se opreasca. Am privit peretii crem, iar brusc toate imaginile de noaptea trecuta s-au revarsat in mintea mea. Evadarea, Bunny si petrecerea, jocul cu Trent si ceilalti, bautura si..

Am tresarit in timp ce mi-am dus palma in partea opusa de pat, apoi m-am intors panicata. Am simtit o caldura linistitoare, si m-am calmat cat ai pocni din degete.

- Buna dimineata, frumoaso.

- Ai ramas..

- Ai fi vrut sa plec? intreaba Konrad cu parul in toate directiile si ochii mici din cauza oboselii. Nu se trezise de mult.

Am dat din cap negativ si am zambit ca o drogata. Inima imi batea nebuneste si brusc intrecea durerea de cap. L-am privit in ochi fara sa ma pot abtine, realizand ca asta e exact momentul cand intreg infernul meu incepe, pentru ca simteam ceva cu totul nou, diferit si terifiant pentru baiatul care ma privea ca pe prima floare inflorita din gradina.

- Imi pare rau pentru-

- Nici sa nu incerci. Nu am sa te las sa iti cer scuze pentru nimic. A fost o petrecere si te-ai distrat. Asta e tot ce conteaza.

- Ce va spune Monica? intreb aproape inecandu-ma cu propriile cuvinte.

- Nu ar fi prima noapte cand nu ajung acasa.

Mi-am ferit privirea, sute de ganduri trecandu-mi deja prin minte, cum alte fete l-au atins sau au trecut chiar prin patul in care stau eu acum. Le-am alungat cat de repede am putut, si am revenit inapoi la imaginea superba din fata mea.

- Al cui este apartamentul asta?

- Al tatalui meu. Cand ne-a .. parasit, spune cu mici pauze, mi l-a lasat mie si lui Damon in caz ca mama se va intoarce in oras.

Brusc am realizat ca inafara de nume, eu nu stiam absolut nimic despre baiatul asta iar asta ma infuria teribil. Nu mi se parea corect ca el sa stie cine sunt, cine-mi sunt parintii, unde locuiesc si tot asa.

- Care-i faza cu ai tai?

Konrad s-a intins pe spate, cu bratele sub cap si a privit in tavan pentru cateva momente lungi.

- Nu vreau sa vorbesc despre asta.

- Atunci hai sa vorbim despre toata faza asta, pentru ca e total gresit ce facem noi aici. Nu poti lipsi noaptea sa dormi cu mine, nu poti lipsi ziua sa te vezi cu mine si sa .. petrecem timp impreuna cand tu ai o iubita acasa care are nevoie de tine. Nu e corect deloc iar eu nu sunt genul care sa se bage. Nu mi-ar placea ca alta fata sa-mi ia ce iubesc.

- De ce trebuie sa fii tu tipa corecta si sufletista?

- Nu stiu ce fete au mai trecut pe aici, dar eu nu sunt una de la colt de strada.

- Ai grija la limbaj, invata sa te controlezi. Nu mai arunca cuvinte cu presupusul pentru ca ne conduce mereu la cearta. Iti face placere sa ne certam, frumoaso?

- Nu te inteleg. Te comporti cu mine in felul asta, esti la un pas sa o calci pe mama cu motorul si tot tacamul dar aseara cand-

- Aseara erai beata, Artemis.

- Dar constienta.

- Nu stiu ce iti imaginezi, dar eu nu vreau nimic de la tine.

Am privit pe fereastra trista, simtindu-ma extrem de penibil si respinsa. Am dat asternuturile la o parte, si mi-am insfacat pantalonii de pe podea, incercand sa intru inapoi in ei. Cum naiba m-am imbracat cu ei seara trecuta?